loader
Foto

Dedicație pentru Femeia Albastră

"Pentru că emisiunea Poesis cuprinde în ea atâtea versuri frumoase, îţi dedic, dragă Clara, astăzi...un recital extraordinar". (Ileana Ploscaru Panait)

 

Poesis

Una dintre capacităţile de adaptare ale omului cred că este şi obişnuinţa.

Familiaritatea cu care trecem unii pe lângă ceilalţi, cunoscându-ne din priviri, chiar dacă interacţionăm la un nivel de cele mai multe ori superficial şi rutinier, justifică într-o oarecare măsură nivelul acela de aşteptare în care cunoşti o mulţime de oameni, cu care te saluţi uneori ceremonios, alteori prieteneşte, de cele mai multe ori distant.

Dar omul acela cu care te întâlneşti în fiecare dimineaţă la lift rămâne pe retină cu o oarecare stăruinţă. Apoi vine, să spunem, o mai lungă perioadă de timp în care nu te mai vezi şi atunci intervine întrebarea: ’’Oare ce-o fi cu el?’’.

Simplul gând de-o clipă este o justificare cu care cei mai mulţi ne mulţumim din foarte multe motive. Dar în alte situaţii – rare – există oameni care înseamnă cu mult mai mult, fără ca nepărat să-ţi fie prieteni, fără a vă face confidenţe, uneori chiar relaţiile nu depăşesc uzanţele sociale comune. Ciudat, nu? Nu intri în intimitatea lor, nu ştii prea multe detalii, dar ei sunt vizibili, mai mult decât toţi ceilalţi, şi îi apreciezi necondiţionat. M-am întrebat uneori cum este posibil.

Plecarea prematură dintre noi a colegei noastre Clara Mărgineanu – poetă şi jurnalistă, un realizator de televiziune dăruit şi valoros - îmi apasă sufletul, dincolo de cuvintele ceremonioase care vin în momente ca acestea.

Recunosc că nu ne-am cunoscut îndeajuns. Poate eram şi foarte diferite, dar statutul de artist pe care ni l-am recunoscut reciproc ne-a alăturat într-un fel de frăţie creatoare. Ea a cuvântului frumos, eu al desenului transpus în gravură şi amândouă în ipostaza de realizatori de programe culturale pentru Televiziunea Română. Un respect distant, dar, îndrăznesc să cred, mai mult decât atât.

Ne-am revăzut după câţiva ani întunecaţi ai vieţii ei, timp în care Clara a scris şi publicat neobosit. Un remediu care i-a ţinut viaţa la suprafaţă. Apoi am aflat că este foarte bolnavă, dar că luptă cu speranţă şi credinţă şi că scrie în continuare poezie. Ultimul volum, ’’Femeia albastră’’, cred că o defineşte cel mai bine. Şi nu pentru că este cel din urmă, ci pentru că generează o imagine completă a ceea ce este – nu pot rosti ‘a fost’ – Clara Mărgineanu.

(w500) Clara Măr

O siluetă înaltă şi filiformă, deşi nu avea o statură impunătoare, cu un fel foarte personal în care-şi punea în valoare hainele, create special pentru ea  – de cele mai multe ori în culori închise, punctate de câte un accesoriu ce-i evidenţia în primul rând ochii foarte creionaţi, ca ai zeiţelor egiptene – părul său lung şi negru–abanos, gesturile, ţinuta şi felul în care vorbea, încet şi măsurat, dar sonor şi bine articulat, cu o dicţie impecabilă, o distingeau în orice context s-ar fi aflat.

Apariţiile sale, teatrale uneori, care ţineau de firescul deplin al personalităţii de creator, fotografiile pe care le-am văzut de curând în care imaginea aceasta atât de spectaculoasă de primă pagină, un chip fotogenic şi studiat ascundeau de fapt o dramă greu de suportat. Singurătatea, credinţa, speranţa, disperarea, întrebările esenţiale – care pentru cei mai mulţi sunt un exerciţiu de faţadă – s-au transformat în versuri pe care acum le putem citi într-o cu totul altă cheie. Poetul? Femeia albastră. Pentru eternitate, Clara Mărgineanu.

Şi pentru că emisiunea Poesis cuprinde în ea atâtea versuri frumoase, îţi dedic, dragă Clara, astăzi, când toate florile se vor aşterne peste tine într-un veşmânt parfumat şi colorat, aşa cum nu ai purtat niciodată, un recital extraordinar cu care te vor însoţi poeţi ca Mihai Eminescu, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Edna St. Vincent Millay, Adrian Maniu, Ştefan Augustin Doinaş şi Nichita Stănescu. Vă veţi întâlni cu siguranţă pe traiectoria atât de sensibilă şi rafinată a Poeziei.

Drum bun, Clara! Drum bun, Femeie albastră!

(w882) Clara Măr

Şi totuşi...

’’Nu am plecat de tot din viața asta

Am revenit ca cerul după ploi

Să strâng la piept toată durerea lumii

Și să îmi iau puterea înapoi.

Când frunzele își vor schimba culoarea

Vor fi mulți îngeri să ne odrăslească

Șii, totuși, ce aveam dreptul să știu

Mă va ucide, ca să mă renască’’.

(ultima strofă din cea din urmă poezie, ’’Stare de fapt’’, scrisă de Clara pe patul de spital în 5 aprilie 2020)

Ileana Ploscaru Panait

16:55 Teleshopping-Publicitate

17:00 Volei feminin-Campionatul National-Divizia A1-Play-off

*CS Dinamo Bucuresti-Volei Alba Blaj

Comentator Narcis Selaru

Producator Mihai Dionise

Transmisiune directa Bucuresti

 

Fiecare instrument muzical ne transmite farmecul său. Joi, 28 martie, la "Ziua bună de la Iași", s-a discutat despre țambal. Cu Laura Lucescu și ...

La pas prin Cetatea din Târgu Mureș | VIDEO

La pas prin Cetatea din Târgu Mureș | VIDEO

publicat: joi, 28 martie 2024

Noul sezon al emisiunii "Călător de Meserie" debutează în această săptămână cu povestea cetății din Târgu Mureș, o oază de relaxare, un loc în ...

"Forum economic", la TVR3 și TVR Iași | VIDEO

publicat: joi, 28 martie 2024

Miercuri, 27 martie, de la ora 16.00, a fost difuzată o nouă ediție "Forum economic", la TVR3 și TVR Iași.

 

#tvr3