
„Interviurile Festivalului Internațional George Enescu au fost și vor rămâne un real privilegiu. Șansa de a prezenta într-o emisiune de televiziune un artist de renume internaţional, în altfel de ipostaze decât cele obişnuite, de pe scenele de concert, este un moment aparte.
Cu toţii îi cunoaştem pe acești mari artiști; îi admirăm, îi luăm drept exemplu şi încercăm să atingem măcar o parte din performanţa lor, fie că suntem jurnaliști, muzicieni, scriitori, profesori, actori sau din cu totul alte domenii. Iar pe toți acești titani ai scenelor internaţionale i-am văzut de nenumărate ori în interviuri în care îşi povesteau viaţa de muzician şi ascensiunea profesională, însă niciodată nu au fost provocaţi să vorbească despre viaţa personală, despre cine sunt cu adevărat atunci când muzica se opreşte.
De multe ori uităm că sunt simpli oameni, ca şi noi, că au pasiuni multiple, că au temeri şi dorinţe poate neîmplinite. Că în spatele muzicii şi a artistului celebru se ascunde omul, cel care poate la un moment dat a trăit drame de neimaginat sau a avut parte de experienţe fabuloase, că hobby-urile pe care le practică sunt inedite sau că îşi dedică viaţa şi altor pasiuni...altele decât muzica. Iar aceste interviuri îi provoacă să fie aşa cum sunt în viaţa de zi cu zi, dezgoliți de apanajul muzicii - cu nostalgii, zâmbete, regrete, exaltare, gânduri proprii, fragmente de bucurie sau tristeţe – la baza acestor întâlniri televizate stând ideea de autentic pur.” (Valentina Băințan)
„Am crescut într-un liceu de muzică de la 6 ani, pregatindu-mă să fiu pianistă, iar Festivalul Enescu m-a însoțit încă din perioada formării mele. Mergeam la concerte și ascultam cu emoție de nedescris artiști pe care, la vremea aceea, îi ascultam pe CD-uri în buclă. Erau idolii mei. Când am realizat că pot să îmi întâlnesc idolii față în față, că pot să le adresez întrebări și că și lor le face plăcere să îmi povestească despre universul lor, am fost cel mai fericit om! Și redevin acel om extrem de fericit odată la doi ani, în luna septembrie, când Festivalul Enescu revine în viața mea. Muzicienii pe care îi invit să facem interviuri sunt artiști pe care îi admir enorm, iar emoția și bucuria pe care le am când fac interviurile sper că se simt și acasă, în sufletele telespectatorilor." (Claudia Spătărescu)
„Prezenţa Interviurilor Festivalului Enescu în mapa experienţei mele de televiziune înseamnă abordarea unei alte lumi. În care se împletesc pasiunea mea pentru muzica clasică şi bucuria întâlnirii celor mai mari nume ale scenei muzicale mondiale. Sunt un Dar pentru un om de televiziune. Un dar pentru că observăm viaţa - din spatele scenei - a artiştilor pe care ne este dat, de cele mai multe ori, să îi vedem doar în înregistrările tv sau online din străinătate. Se întâmplă să îi întâlnesc lipsiți de energie după un zbor lung, însă niciodată nu renunță la a fi în fața camerelor, alteori se așteaptă la un anumit set de întrebări şi pe parcursul interviului sunt surprinși de un cu totul alt drum al discursului, alteori exuberanți şi dornici de comunicare. Un alt aspect important fără de care nu ar putea exista aceste interviuri: echipa de filmare. Echipele care participă la filmări au deja un bagaj important de cunoștințe despre această lume a muzicii clasice.
Odată cu trecerea anilor, au întâlnit diverse tipologii de artiști. Au deja opinii foarte clare şi este o plăcere să fii alături de aceste echipe, în acest maraton al interviurilor. Căci, într-adevăr, ESTE un maraton. Unii muzicieni parcă dinadins își aleg aceeași zi, aceeași oră de filmare...Poate că, în viața de zi cu zi, nu dăm prea multă atenție unui minut. Însă în televiziune, minutele sunt de aur! Interviurile Festivalului Internațional „George Enescu" sunt perlele Coroanei emisiunilor de gen ale Televiziunii Române". (Claudia Robu)
„Interviurile sunt, deja, o tradiţie, atât pentru mine, cât şi pentru Televiziunea Română. Am început să le fac la ediţia din 2005 a Festivalului şi reprezintă, pentru mine, cel mai frumos mod de a traversa luna septembrie. Nici septembrie 2015 nu a fost diferit: planificare minuţioasă, legătura cu Artexim, cu agenţii, managerii şi însoţitorii fiecărui invitat în parte, învârtit ore, locuri şi echipe de filmat, astfel încât să putem respecta cerinţele lor (care, nu o dată, ne puneau în situaţia de a fi la două interviuri simultan), dar şi exigenţele noastre profesionale.” (Marius Constantinescu)