Vineri, 28 iunie, de la ora 13:30, campioana olimpică la spadă Simona Pop este invitata lui Alexandru Bănoi, pe TVR3. Ne spune povestea ei despre hărnicie şi curajul de a merge până la capăt pe drumul succesului.
Eroul de poveste „s-a descoperit” acestei lumi în ziua de Crăciun a anului 1988, aşa că de la bun început a ştiut să dăruiască. A făcut-o şi o mai face. Sătmăreancă de la glezne şi până-n creştet, n-a putut să ocolească...scrima, pentru că acolo, la Satu Mare, scrima e mai mult decât o disciplină sportivă. E „ştafeta” generaţiilor, e de fapt cartea de vizită a unui sportiv ce urmează să devină campion.
Simona a luat totul în serios, împinsă ce-i de drept de unul dintre fraţii ei – „dacă faci un sport (n.n. baschet sau scrimă) îl faci serios şi până la capăt” – evident atunci (n.n. la 9 ani) nu ştia cum este aşezat acel cuvânt – capăt – dar nu s-a îndepărtat nici măcar în scurtele pauze de cuvintele „frăţiorului”.
Şi-n loc de joacă cu păpuşile Simona s-a descoperit pe planşa de scrimă a sălii „Alexandru Cspiler” din Satu Mare. Munca în amestec cu joaca unei puştoaice de 9 ani a fost primul semnal că drumul nu-i simplu şi neted. Serpentinele carierei şi-au făcut prezenţa. S-a duelat la propriu cu drumul spre succes.
După ani şi ani, antrenorul ei de la debut, Francisc Csisza, spune fără să clipească – „a fost cea mai harnică sportivă pe care am antrenat-o” – aşa că sloganul „până la capăt” i-a fost...sprijin şi impuls.
Asaltul de la Montreaux (n.n. Campionatul European), când a cucerit medalia de bronz la individual (spadă) la vârsta de 17 ani, a fost semnalul că „până la capăt” e lung, dar e pe drumul cel bun. Amestecul compus din cantonamente, competiţii, deplasări, antrenamente i-a uşurat traseul pe serpentinele succesului.
A tăcut şi a devenit campioană europeană, mondială şi...olimpică. Da! Abia acum cuvintele fratelui său au găsit punctul de la finalul propoziției: „Până la capăt!”
Simona a respectat traseul complet al unui mare sportiv ce rămâne în istoria sportului românesc. N-a ocolit nicio etapă, n-a uitat nimic pentru a-şi acoperi cariera cu medalia...”capătului.” Aurul olimpic.
Uneori, când priveşte „serpentina succesului” devine acoperită de emoţie şi îşi şopteşte –„...îmi lipsesc fetele, nu cantonamentele sau competiţiile, fetele... (n.n. echipa Românie de spadă, campioană olimpică la Rio 2016: Ana Maria Popescu – Brânză, Loredana Dinu, Simona Gherman şi...Simona Pop)” – dar în imediata apropiere a întregului ei se află Adrian Pop (soţul) şi Clara (fiica) şi totul reintră în normal.
Pentru familia ei, e soţie şi mamă, dar pentru români e campioana olimpică de la Rio.
Mulţumesc Simona pentru poveste!
Alexandru „Pilu” Bănoi, jurnalist tv
Carieră sportivă:
Data naşterii: 25 decembrie 1988, Satu Mare. A început scrima la CS Satu Mare sub îndrumarea lui Francis Csiszar. A activat la clubul CSA Steaua Bucureşti; la naţională a fost antrenată de Dan Podeanu; este o spadasină de mână stângă; a obţinut medalia de argint la CM de juniori, 2008; medalie de argint la Universiada de vară, Kazan 2013; 2012, medalie de bronz la Cupa Mondială/Saint – Maur; 2013, medalie de argint la Campionatul European/Zabgreb; 2014, medalie de aur la Cupa Mondială/ Doha; 2015, câştigătoarea Cupei României; 2016, medalie de bronz/ CE – Torun, Polonia (individual); 2015, medalie de bronz/CE – Montreaux, Elveţia (individual); 2013, medalie de argint/ CE – Zagreb, Croaţia; 2013, medalie de bronz/ CM – Budapesta, Ungaria; 2015, medalie de argint/ CM – Moscova, Rusia; 2014, medalie de aur/ CE – Strasbourg, Franţa; 2015, medalie de aur/ CE – Montreaux, Elveţia; 2016, medalie de aur/JO Rio de Janeiro.
