La ”Spirit și credință” redescoperim ctitoriile domnitorilor și boierilor din Oltenia, care în perioada evului mediu au lăsat mărturie bolnițe, biserici și mănăstiri, în dorința de a aduce bucurie credincioșilor și de a uni cerul cu pământul, așa cum spun cărțile sfinte.
Dr Liviu Ilie ne vorbește în această ediție despre primele mănăstiri din perioada ultimelor decenii ale secolului al XIV-lea, care sunt menționate de actele domnești numite hrisoave sau porunci; începând cu Vladislav I Vlaicu apar, spune el, cele mai importante mănăstiri din dreapta Oltului: Vodița – cea mai veche, Tismana și Cozia.
”În jurul acestor mănăstiri se construiesc formulele diplomatice, modul în care va evolua cancelaria Țării Românești și documentele mănăstirești pentru următoarele decenii. Cel mai vechi document este de la Vladislav I și el îl dă Mănăstrii Vodița.”
Vodița se află printre primele mănăstiri atestate din Țara Românească, ctitorită de Vladislav I la sfatul călugărului Nicodim, în perioada 1369 – 1374. În timpul războiului austro-turc, Vodița a suferit distrugeri însemnate și, în timp, clădirea nu a mai rezistat. În 1991 s-a decis reînființarea sa.
Tismana, mănăstire dinastică, a început a fi zidită de fratele lui Vladislav, Radu I – primul ctitor și construcția a fost continuată de Dan I și de Mircea cel Bătrân. Tismana (1377-1378) este cel mai vechi așezământ monahal din Țara Românească care este încă activ.
Cozia, ”fortificată cu ziduri înalte, ca o cetate, ctitoria lui Mircea cel Bătrân… a fost gândită ca necropolă domnească şi reprezintă unul dintre cele mai complexe ansambluri mănăstireşti păstrate în Oltenia. Temelia mănăstirii a fost pusă între anii 1386 şi 1388, într-o regiune unde creşteau nuci, numele locului în sine derivând de la termenul peceneg-cumanian coz, adică nuc, care a devenit Cozia.” (info: cozia.arhiepiscopiaramnicului.ro)
Redescoperiți istoria acestor așezăminte sacre în interviul realizat de pr. Marius Reșceanu cu lect.univ. dr. Liviu Ilie, sâmbătă, 31 august, de la ora 9, pe TVR 3.
