În rostirea unuia dintre cei mai iubiţi actori ai scenei şi ecranului românesc versurile căpătau o trăire fără egal. Îl iubea pe Eminescu cu toată fiinţa. Felul în care interpreta fie ’’Luceafărul’’, fie ’’Scrisoarea III’’ era emoţionant.
Vocea sa vibrantă, adâncă și clară, privirea pătrunzătare şi plină de nuanţă revelau înţelesurile cele mai profunde ale metaforelor poetice şi au creionat o prestanţă actoricească care a rămas în memoria afectivă a publicului.
A fost muncitor la Uzinele ’’Vulcan’’ din Bucureşti, apoi a terminat Institutul de Teatru şi Artă cinematografică şi a devenit un actor… la fel de muncitor. În 1956 juca deja pe scena teatrului din Craiova, iar pe peliculă înregistra primul său rol în filmul ’’Mândrie’’. Peste patruzeci de filme numără biografia sa, cu partituri memorabile în pelicule precum: ’’Pădurea spânzuraţilor’’ (1964), ’’Răscoala ’’ (1965), ’’Capcana mercenarilor’’ (1981), ’’Imposibila iubire’’ (1983) sau ’’Moartea unui artist’’, ultima sa apariţie într-un lungmetraj, în 1989.
’’Prinţul poeziei’’, aşa era cunoscut Gheorghe Cozorici printre fanii săi sau Ghiţă, pentru cei apropiaţi. Iată cum îl caracterizează, foarte la obiect, textierul, poetul şi scriitorul Aurel Storin într-o intervenţie a sa: ’’Avea un glas sigur, neşovăitor, parcă tras cu linie netremurată şi care lovea obstacolul auzului nostru într-o aterizare directă, fără recul. O vibraţie scurtă, pătrunzătoare, o muzică gravă, un sunet de instrument sever. Cred că rostindu-şi replicile undeva, într-o pădure adevărată, ar fi preschimbat uşor copacii în orgă, cerul în clopot şi frunzele în mişcătoare flăcări verzi". (Sursa: Jurnalul.ro, Ediţie de Colecţie, ’’Torţa vie’’, autor Loreta Popa, 2 octombrie 2006)
Din arhiva de aur a Televiziunii Române ies la lumină câteva bijuterii poetice interpretate de Gheorghe Cozorici: poezii de Mihai Eminescu (’’Memento mori’’, fragmente din ’’Scrisoarea a III-a’’ şi ’’Luceafărul’’), Tudor Arghezi (’’Testament’’), Lucian Blaga (’’Mirabila sămânţă’’), Dimitrie Bolintineanu (’’Muma lui Stefan cel Mare’’şi ’’Cea din urma noapte a lui Mihai cel Mare’’, filmate în anii ’70) şi un moment artistic, în tandem cu Adela Mărculescu, înregistrat în 1969, pe versuri de Victor Eftimiu (’’Dialogul iubirii’’).
Gheorghe Cozorici ne-a părăsit demult (1933 - 1993), pe 18 decembrie ar fi împlinit 86 de ani. Dar, prin intermediul filmelor, înregistrărilor de radio şi televiziune ale spectacolelor de teatru TV sau de poezie, el continuă să fie printre noi, determinându-ne să iubim ARTA pătimaş. Pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, în 1967, Gheorghe Cozorici a fost distins cu Ordinul ’’Meritul Cultural’’.
’’Arhiva TVR, datorită proiectului POESIS, ajuns acum la al cincilea sezon, mi-a revelat întâlniri cu marii noştri actori, scriitori, solişti şi compozitori care au pus pe note versuri remarcabile. Dragostea mea pentru ei este atât de pasionată, încât cred cu adevărat că numai o minuţiozitate de arhivar poate să scoată la lumină atâtea comori. Mă bucur de ele alături de publicul de acum, aşa cum n-aş fi făcut-o poate niciodată. Mă consider o privilegiată să descopăr pe peliculă sau pe casete înregistrări atât de vechi, să-i văd pe marii noştri actori la tinereţe sau în cea mai deplină maturitate. Aşa s-a întâmplat şi cu Gheorghe Cozorici pe care-l preţuiesc în mod deosebit şi astăzi, ca şi atunci când l-am văzut pe scenă întâia oară.’’ – Ileana Ploscaru Panait, producătorul emisiunii POESIS
Urmăriți un regal de poezie la TVR 3, semnat de neuitatul Gheorghe Cozorici:
***
Producător: Ileana Ploscaru Panait
