Perioada de izolare la domiciliu este un bun prilej pentru reflecţie şi retrăirea unor amintiri. Şi ce amintiri mai frumoase decât cele de la Festivalul Enescu (la care am fost reporter acreditat la toate ediţiile, începând din 1995)?!
Aşa că vă prezint în continuare câteva portrete ale unor muzicieni cu care am avut privilegiul rar de a mă întâlni la acest prestigios eveniment cultural de anvergură internaţională.
ALEXANDER MELNIKOV
L-am cunoscut în anul 2008, când la Bucureşti avea loc summit-ul NATO. A cântat magistral la Ateneu două concerte pentru pian: cel de Schumann şi "Imperialul" lui Beethoven, înlocuind-o pe Elisabeth Leonskaja care se accidentase. Avusesem cu toţii emoţii, de teamă că fie se vor suspenda concertele Filarmonicii, fie nu se va găsi nimeni de acelaşi calibru cu Leonskaja. Dar, spre surpriza şi fericirea tuturor, am avut revelaţia întâlnirii cu un artist nu doar de o mare virtuozitate, ci şi de o complexitate ieşită din comun. O adevărată personalitate, cu o putere de empatie rară, care a cucerit auditoriul de la primele măsuri. Cei prezenţi în sala Ateneului l-au ascultat parcă fără să respire până la finalul concertului de Schumann. Am aşteptat cu nerăbdare să treacă pauza, curioşi să auzim cum va interpreta "Imperialul", un adevărat şlagăr. A fost ceva unic. Sunetele parcă picurau din degetele lui ce erau una cu clapele pianului. Melnikov este unul din acei foarte rari pianişti care-ţi dau senzaţia că nu interpretează o partitură scrisă de altcineva, ci că muzica se naşte chiar atunci, pe loc, de sub degetele lor. Mulţi din cei care au fost la primul concert au venit şi a doua seară, pentru a-l mai auzi o dată şi a retrăi senzaţia de miracol. L-am ascultat din nou în 2009, într-un recital alături de violonista Isabelle Faust, la Festivalul Enescu, în cadrul seriei de concerte camerale de la Ateneul Român.
Cristina Lascu
foto: captura din YouTube
