Întâlnirea cu Ion Corneliu mi-am dorit-o de mult timp. Eram un puştan când am ţinut în mână un pistol cu aer comprimat.

„În cătare” aveam medalia „imaginară” a competiţiei mele, îmi doream să devin Ion Corneliu. O întâmplare l-a dus spre poligon. Acea întâmplare a „născut” un campion. E un alergător, îi place să spună „alergător de cursă lungă”.

Are multe poveşti decupate din fapte, dar mustaţa, acum mai puţin neagră şi zâmbetul adolescentin ascund poveşti triste. N-am răscolit prin drama ce a trântit la pământ familia campionului, am rămas doar pe poligon, acolo unde toate simfoniile şi poeziile îl înconjurau doar pe el.

A reuşit să lovească 600 din 600 şi nu o dată. A lovit în inima URSS-ului, devenind campion olimpic. A fluturat steagul României la Jocurile Olimpice de la Los Angeles.