"Spectacolul Lumii" ne-a invitat sâmbătă, 4 septembrie, de la ora 20.00, la Cesky Krumlov, în sudul Republicii Cehe, un oraș pe care Ioan Grigorescu îl compară cu una din cele șapte faimoase burguri ale Transilvaniei.
Pe sub bolți arcuite, camera dezvăluie o mică și perfectă așezare fortificată, cu acoperișuri roșii.
„Nu am asemuit cele două orașe, Sighișoara și Cesky Krumlov, doar prin suprapunerea mecanică a imaginilor ce le sunt caracteristice, ci prin starea de spirit comună amândurora, evidențiată de eforturile integrării europene. Asemănarea este deci mai mult de destin decât de profil. Istoric, ambele împărtășesc fala de a se situa printre puținele orașe-cetăți medievale locuite într-o neabătută continuitate de-a lungul a opt secole.” (Ioan Grigorescu, Krumlov-O Sighișoară cehă, sâmbătă 4 septembrie la TVR 3)
Călătorul urcă „panta ce duce spre semețele zidiri” admirând meandrele râului, „inelul lichid”, podul supraetajat care leagă orașul fortificat de castelul nobiliar, și la tot pasul armonia proporțiilor și culorilor, exemplara curățenie și grija pentru fermecătorul detaliu. Ceea ce Ioan Grigorescu numește „un susținut proces de dereticare generală” – menit să șteargă nu urmele timpului ci mai curând ale unei neglijențe administrative îndelungate – face parte din micile fapte de zi cu zi care transformă un monument al patrimoniului mondial într-o destinație căutată de turiști. Din acest punct de vedere, la vremea realizării filmului cel puțin, autorul vede o mare diferență de abordare între Krumlov și localități comparabile de la noi... „A venit timpul să ne dichisim satele și orașele”, concluzionează el.
Descrierea sitului, declarat monument al patrimoniului mondial UNESCO în 1989, atrage pentru Ioan Grigorescu și ocazia de a trece în revistă o bună parte din evenimentele cărora le-a fost martor, de la atestarea sa în prima jumătate a veaculuial treisprezecelea la anexarea silită la al Treilea Reich și de la ciuma din 1598 la ocupația sovietică. Sub semnul florii de măceș devenită blazon, asupra castelului și orașului au stăpânit pe rând mari familii nobiliare, parte din istoria Europei Centrale. Au înflorit artele și meșteșuguri specifice, cum ar fi fabricarea ramelor de tablouri.
Colecția de pictură dar și galeriile subterane care leagă castelul de oraș, faimosul teatru baroc, apartamentele reconstituite după imagini de epocă, pereții pictați ai sălii de bal, capela Sfântului Gheorghe și cele cinci curți interioare, iată tot atâtea puncte de interes pentru turiștii care vin să descopere Cesky Krumlov. Și nu în ultimul rând apa curgătoare în ale cărei meandre s-a cuibărit orașul. „Cel mai cântat râu al cehilor, Vltava, îmbrățișează cu tandrețe vatra străvechii așezări” (Ioan Grigorescu). De apa Vltavei se leagă sportul foarte popular în Cehia, cursa cu obstacole pentru ambarcațiuni ușoare. dar și roata unei mori tradiționale.
Cum ar trebui să arate un sat în Europa ? Sedus de farmecul așezărilor mici și „dichisite”, Ioan Grigorescu ne provoacă în episoadele următoare la un „raid pe la prietenii din țările vecine care să ne arate cum au reușit ei atât cât au făcut până acum”. Enunțată de călăuza noastră în 2003, invitația își păstrează în bună parte rostul până în ziua de azi.
Un articol de Cristina Oancea
