Vineri, 18 februarie, de la ora 23.00, TVR 3 vă invită să urmăriți la „Spectacolul Lumii" un episod filmat de Ioan Grigorescu în 2003.
Dacă în primul episod consacrat celebrului British Museum am luat contact cu istoria multiseculară a instituției și cu amploarea colecțiilor sale, dedicând un moment de răgaz special marmurelor ce au împodobit cândva Acropola Atenei, cu desăvârșita lor armonie și măsură în trăsături și gest, acest al doilea episod parcurge spațiile expoziției și totodată epocile civilizației omenești revenind necontenit, ca la un fir călăuzitor, la incredibila forță distructivă a omului, și inerent la permanenta uimire că atâtea minuni au ajuns, totuși, mai mult sau mai puțin mutilate, până la noi.
„Luciul granitului negru oglindește forfota curioșilor. Toți vor să vadă piatra de la Rosetta. Un banal decret al lui Ptolemeu al V-lea transpus în hieroglife și tradus în greacă și demotică (scriere cursivă egipteană – n.n.) i-a dat lui Champollion cheia descifrării scrierii faraonilor. Și de-atunci statile nu mai tac.” (Ioan Grigorescu, Lacrima statuilor mutilate, vineri 18 februarie la TVR 3).
Nu știm care dintre măruntele obiecte cotidiene va ajunge peste mii de ani cheia înțelegerii unei civilizații... Poate despre asta sunt muzeele.
Poate este locul potrivit să facem o paranteză și să amintim că în acest an 2022 site-ul oficial al muzeului menționează că nu întotdeauna proveniența obiectelor expuse respectă criteriile etice, fiind inerent subiect unor condiții istorice date și regulilor în funcțiune la momentul respectiv, și că unele exponate fac obiectul unor litigii internaționale.
Nu poate fi contestat însă faptul că toate obiectele din patrimoniul muzeului beneficiază de excelente condiții de conservare și de vizibilitate. Și poate nu e lipsit de relevanță faptul că, indiferent de dificultățile economice, accesul în muzeu este gratuit.
„Sobre, arareori abia schițând umbra unui zâmbet, populații întregi de zei și muritori stau neclintite sub valul neostoit al vizitatorilor care umplu saloanele Muzeului Britanic din inima Londrei. E condiția retragerii lor din supliciul mutilărilor. (...) Întotdeauna m-am întrebat: oare ce a provocat mutilarea operelor de artă ale antichității ?” (Ioan Grigorescu)
Surâsul senin al chipurilor de pe sarcofagele egiptene constituie un bun punct de plecare pentru a explora tenebrele furtunoase ale istoriei și ale minții umane.
Din Egipt la Nimrud, printre giganții paznici androcefali ai porților asiriene, în Roma stăpână peste bazinul Mediteranei, „preluând odată cu zeii poezia, artele plastice și dramaturgia Elladei”, și până departe în răsărit, în China, India, sud-estul asiatic budist, până în Americile presărate cu totemuri gigantice și încă nedescifrate simboluri mayașe, vom parcurge alte lumi, cu alte legi, alte coduri de transpunere artistică pentru aceleași emoții fundamentale ale vieții.
Toate au în comun doar distrugerea, brutalitatea loviturilor ce au sfărâmat piatra, figurile mutilate, nasurile ciobite.
Pe chipuri desprinse din albul marmurei ce aspiră la desăvârșire, domnul Grigorescu ghicește forma unei lacrimi. „Simbolul perfecțiunii în confruntarea cu prostia omenească”.
Și lupta continuă.
***
Un articol de Cristina Oancea
