Sâmbătă, 30 noiembrie, de la ora 17.00, Ileana Ploscaru Panait v-a invitat să pătrundeţi în lumea mirifică a unei familii de artişti, într-un documentar emoţionant realizat cu ocazia evenimentului expoziţional găzduit de MNaR.

LEMN – AUR – LUMINĂ a adus în prim plan pentru prima dată după mai bine de treizeci de ani, două cupluri de artişti uniţi prin acelaşi destin. Istoria unei familii povestită prin intermediul artei.

OVIDIU MAITEC este considerat unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români după Brâncuşi, cu participări internaţionale importante, cu lucrări aflate în colecții prestigioase ca cele de la Tate Modern, Kettle’s Yard Museum, FNAC Paris, precum și la Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional de Artă Contemporană și în alte 15 muzee din România.

SULTANA MAITEC este una dintre cele mai inovatoare exponente ale picturii nonfigurative în arta românească din ultimele decenii şi cuplul artistic DANA şi STEPHANE MAITEC, fotografi profesioniști cu expoziții la Paris, New York, Geneva, Roma, colaboratori ai unor publicaţii de mare tiraj şi notorietate, în egală măsură artişti vizuali, creatori ai unui nou gen artistic, la granița între fotografie nonfigurativă și pictură virtuală cu lumină naturală.

Ovidiu Maitec

Într-un articol publicat în revista ’’Secolul XX’’ din 1984, Mircea Eliade scria despre prietenul său, Ovidiu Maitec cu care se întâlnise în 1977 la Paris: ’’Asemeni genialului său predecesor Brâncuși, căruia îi este cel mai puternic urmaș spiritual, Ovidiu Maitec regăseşte această dublă inspirație, terestră și aeriană, prin care omul veacului XX reia simbolismul arhaic ce însuflețește marile mituri cosmogonice... El a izbutit să ’’introducă lumina în material’’.

Ovidiu Maitec a debutat în 1953 şi a fost unul dintre cei mai apreciaţi artişti români în plan internaţional. În 1968 era remarcat în cadrul Bienalei de Artă de la Veneția la care, în mod excepţional, până în 1989, avea să participe de trei ori, ceea ce i-a oferit oportunități extraordinare pentru un artist provenind din blocul țărilor comuniste din Est: în 1969, era invitat să deschidă prima expoziție personală din carieră, la Circle Gallery din Londra iar în 1971 era selectat de celebrul galerist Richard Demarco să participe la Festivalul Internațional de la Edinburgh, în cadrul expoziției de Artă Românească. Prima expoziție personală în țară a avut loc la Galeria Nouă din București, în 1976, iar în 1985 expoziția de la Sala Dalles reunea cele mai importante lucrări ale sculptorului din perioada maturității creatoare.

Călătoriile de documetare intreprinse la începutul anilor ’60 în Europa și America de Sud i-au schimbat radical perspectiva asupra artei. Noutatea şi tradiţia s-au contopit constant în arta sa. Materiale şi tehnici tradiţionale erau completate de căutari tehnice şi experimente contemporane. De aceea nu este de mirare că prezenţa sa constantă în expoziţii sau în taberele de sculptură s-a materializat într-un număr semnificativ de lucrări. Ele sunt expresia unui spirit neliniştit şi harnic, care şi-a exploatat la maxim, în fiecare moment, capacitatea inovativă şi puterea de a-şi pune în operă ideile.

Ovidiu Maitec fost membru al Academiei Române, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și al Maison des Artistes din Franța. S-a stins din viaţă la Paris, în 2007.

Sultana Maitec

Formată la școala figurativului realist al anilor '50, când ideologia socialistă își revendica la maxim controlul asupra discursului artistic, Sultana Maitec are un profil cu totul distinct între artiștii români al căror debut are loc în deceniile 5 și 6 ale secolului trecut.

Alegerea foiței de aur ca material predominant de lucru și desprinderea de figurativ s-au suprapus, în biografia artistică a Sultanei Maitec: până la un punct, materialul însuși a impus artistei o anumită conduită stilistică în realizarea compoziției lucrărilor, începând cu epurarea formelor, stilizarea desenului, linia cromatică și stabilirea ponderii suprafețelor aurite.

Ca şi soţul său, Ovidiu Maitec, cu care a expus de mai multe ori, Sultana Maitec, a avut un parcurs estetic marcat de o progresivă atracție față de nonfigurativul în tehnica foiței de aur, o noutate ce-şi revendica originile din surse arhaice. Lucrările sale se regăsesc astăzi în colecţii de stat şi private din ţară şi din străinătate. A fost onorată cu mai multe distincții și premii, între care Ordinul ’’Meritul Cultural’’ în 1975, Premiul Academiei Române, în 1989, Ordinul ’’Meritul Cultural’’ în grad de Ofiţer, în 2004. A fost membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. S-a stins din viaţă în 2016.

Dana şi Ştefan Maitec

Dana şi Ştefan Maitec sunt un cuplu care lucrează împreună din 1996. Din 2002 formează un duo artistic care semnează laolaltă proiecte expoziţionale cu care participă la viaţa artistică. Păstrează legăturile cu România dar locuiesc şi lucrează la Paris. Sunt membri ai Maison des Artistes din Franța.

Deşi universul vizual care i-a consacrat este cel figurativ – narativ, studiul de portret într-o viziune scenografică surprinzatoare prin compoziţiile subtile şi, în acelasi timp, frapante, Dana şi Ştefan Maitec au revoluţionat limbajul fotografic propriu printr-o serie de experimente care i-a condus în final la ’’Reflections’’, un proiect cu o infinită gamă de posibilităţi plastice. Este pentru prima dată când expun în acestă formulă în România.

În loc de final

Expoziţia deschisă acum la Muzeul Naţional de Artă al României are o semnificaţie aparte. Lucrări din toata ţara şi din străinatate, de la muzee şi colecţionari, cât şi din proprietatea familiei au fost aduse aici pentru a oferi publicului o imagine cît mai completă asupra creaţiei unei familii mai puţin obişnuite.

Tradiţie şi modernitate, o dinastie de artişti care şi-a asumat un destin comun, o poveste de viaţă şi de creaţie unice, o căutare a propriei identităţi într-un dialog al cuplurilor de creatori, experienţe irepetabile, o istorie care acoperă peste opt decenii de creaţie artistică, aceasta este POVESTEA în lemn, foiţă de aur şi lumină a unei familii de artişti români şi universali.

Confesiune...

’’Ne-am revăzut după mulţi ani. Cu Ştefan Maitec am fost colegă la Liceul de Arte. Era un privilegiat în ochii noştri pentru că părinţii săi erau artişti consacraţi. A plecat din România şi s-a stabilit la Paris. Multe dintre lucrările părinţilor lui le-am etalat în expoziţii de amploare pe vremea când lucram la Oficiul Naţional pentru Documentare şi Expoziţii de Artă. A fost un privilegiu pentru că am avut ocazia de mai multe ori să le pot pune în contextul unor selecţii pentru expoziţiile româneşti care se organizau în ţară sau peste hotare. Ultima dintre ele la care am lucrat a fost ’’Preview’’, la Galeria Etaj ¾ de la Teatrul Naţional, o mare expoziţie care cuprindea patrimoniul de artă românească ce avea să constituie colecţia nou înfiinţatului Muzeu de Artă Contemporană (anii 2000). Iar în Sala Rondă sculpturile lui Ovidiu Maitec şi picturile în aur ale Tanei Maitec constituiau punctul central al acelei ample selecţii colective de aproape opt sute de exponate. Reîntâlnirea cu Ştefan Maitec şi cu soţia sa, Dana a fost mai mult decât o bucurie. A fost o regăsire cu oameni din breaslă şi o ocazie pentru mine ca realizator de televiziune de a filma lucrări pe care altădată le descopeream în atelierele artiştilor, în depozitele muzeelor sau în sălile de expoziţii. Expoziţia de la Muzeul de Artă este o declaraţie de dragoste şi recunoştinţă a Danei şi a lui Ştefan Maitec, cei care au iniţiat acest proiect atât de complex de revizitare a operei unor mari artişti aşa cum au fost şi sunt Ovidiu şi Sultana Maitec’’ – Ileana Ploscaru Panait, realizatorul şi producătorul Campaniei ’’Maitec – Lemn, aur, lumină’’.