Sâmbătă, 8 octombrie, ora 19.00, TVR 3 vă invită să urmăriți o ediție specială dedicată aniversării a 86 de ani de către Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din București.
”Tot ce este mai al nostru vorbește din el cu un glas care nu se poate să nu zguduie chiar și pe cel mai nepăsător...” (Dimitrie Gusti)
”Un colț de Maramureș în inima Bucureștiului
Aniversăm anul acesta 86 de ani de la strămutarea Bisericii Vechi din Josanii Dragomireștiului, la Muzeul Satului Românesc, obiectiv cultural românesc de o valoare inestimabilă. Acțiunea de alegere, demontare și transport a bisericii a fost condusă de Mihai Pop în colaborare cu Fancisc Nistor și Traian Bilțiu-Dăncuș, în primăvara anului 1936. Din cauza stării de degradare și a imposibilității de a găsi fondurile necesare pentru reparația bisericii a fost aprobată donarea acesteia către muzeu, în urma deciziei adunării parohiale din Dragomirești și a preotului paroh Gheorghe Cosma, cu unele condiții, acceptate în totalitate de către Dimitrie Gusti.
Biserica din Dragomirești este astăzi pentru Muzeul Național al Satului ,,Dimitrie Gusti” un obiectiv de mare atracție și reprezintă o imagine emblematică a acestei instituții de cultură.
Totodată, ne aflăm într-un moment de mare bucurie, la cel de-al treilea centenar al bisericii de la Dragomirești, dar bucuria pe care ne-o oferă astăzi, cu atât de multă generozitate, Muzeul Satului, are ca și fundament foarte multă suferință pentru că această biserică și-a înălțat crucea spre ceruri în vremuri foarte tulburi. La începutul secolului al XVIII-lea, când episcopul românilor de la Bălgrad îmbrăca lanțul de aur și funcția de consilier imperial al împăratului de la Viena, episcopul maramureșenilor, Iosif Stoica, lua pe mâinile sale lanțul ruginit și însângerat al închisorii de la Hust. În acele vremuri tulburi au pătruns dinspre Năsăud și Suceava, niște cete de tâlhari, ceea ce numim în istorie, ultima invazie a tătarilor în Țările Române. Aceștia au distrus, pe Valea Izei, tot ce le-a stat în cale, au dat foc bisericii din Dragomirești și au făcut multe alte pagube cauzând numeroase suferințe în comunitățile maramureșene. Dar oamenii nu s-au descurajat și s-au dus în pădurile din Valea Prihodiștii și au tăiat lemn, iar între anii 1718 și 1722 au făurit această capodoperă a artei maramureșene în lemn. La deschiderea muzeului pentru publicul larg, pe 17 mai 1936 vizitatorii puteau să admire biserica monument din Țara Maramureșului, care își înălța măreț turnul spre cer, ca Dumnezeu să poată coborî mai ușor între oamenii.” (Raluca Mârza, Vasile Țiplea - Primăria Dragomirești)
”Muzeul Satului – reper pe harta Bucureștilor, de la un oarecare turist la delegații oficiale de stat, care îi trec pragul. Vatră întru regăsirea sufletului neamului românesc, și nu în ultimul rând, în ceea ce ne privește, oamenii de televiziune, loc drag, în care, adesea, am imortalzat pentru dumneavoastră telespectatorii, mari artiști ai folclorului românesc. Și ...ca un memento, de fiecare dată ne impresionează cât adevăr regăsim - și acum și pururi - în cuvintele lui Dimitrie Gusti despre Muzeul Satului - tot ce este mai al nostru vorbește din el cu un glas care nu se poate să nu zguduie chiar și pe cel mai nepăsător.” (Mircea Neacșa, jurnalist senior)
Sărbătorim cu mare bucurie împlinirea a 86 de ani de activitate neîntreruptă a Muzeului Național al Satului ”Dimitrie Gusti” din București.
Meșteri populari, interpreți tineri sau consacrați, ansambluri folclorice, vizitatori din toată țara spun cu inima deschisă ”La mulți ani” Satului din inima capitalei.
Invitați speciali: dr. Paula Stanciu Popoiu – director Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, prof. Vasile Țiplea – primar com. Dragomirești, jud. Maramureș.
Invitați: Polina Gheorghe, Rodica Manciu, Daniela Elena Radu, Georgel Nucă, Ștefania Luzinschi, Diana Nuțu, Ștefania Ilici, Patricia Hamoș, Ansamblul folcloric din Dragomirești – Maramureș, Ansamblul ”Sânzienele”, Vâlcea.
Bucurați-vă de o ediție de sărbătoare a emisiunii Cântec și poveste, sâmbătă 8 octombrie, ora 19.00, la TVR 3!
***
Producător: dr. Maria Tănase Marin
