Vineri, 29 octombrie, de la ora 23:00, la TVR 3, „Spectacolul lumii” a continuat explorarea orașului Praga și ne-a evocat miresme, sunete și chipuri dintr-o istorie recentă.
Era început de vară când domnul Grigorescu filma, la Praga, episoadele acestei serii, cu mai bine de 18 ani în urmă, și colțul unei străzi înguste te putea surprinde cu explozia de aur și mireasmă a unui tei în floare...
Episodul din această seară începe în Piața Vaclav, în fața Muzeului Național, și se va încheia sub dulcea și evocatoarea ploaie a eminescienelor flori de tei.
„Poarta cailor se numea odinioară locul pe care se înalță bidiviul de bronz, purtându-l în șa pe Sfântul Vaclav, patronul Boemiei. În Evul Mediu, aici se ținea târgul permanent de cai, vestit în toată Boemia. Unde susură arteziana era adăpătoarea cailor, iar în spatele ei grajdurile samsarilor. Toate s-au dus în amintire, lăsând spațiul liber pentru construirea bulevardului Vaclavske Namesti, lung de 750 m și lat de 60, pe bună dreptate numit Champs Elysees-ul Pragăi.” (Ioan Grigorescu, Panteonul de bronz)
Urbanistic, piața a fost creată în vremea regelui Carol al IV-lea, odată cu așa-numitul oraș „nou”, în 1348, și este centrul comercial și administrativ al orașului, ca și locul de desfășurare al numeroaselor evenimente. Clădirile pe care le putem admira azi sunt luxoase imobile din Belle Epoque, ridicate la finele veacului al 19-lea și până după Primul Război Mondial. În capătul cel mai înalt al său, perspectiva e dominată de fațada impunătoare a Muzeului Național al Republicii Cehe, imobil aproape contemporan cu Ateneul Român. În interior, șirul de arcade e ritmat de o galerie de busturi de bronz (care i-au inspirat domnului Grigorescu titlul episodului) reprezentând personalități ale istoriei și culturii cehe, de la primii regi până la Dvorak și Jan Neruda, de la Masaryk la Bozena Nemcova. „Astfel reprezentați, floarea intelectualității unei țări capătă aura care însoțește întotdeauna cuvântul Patrie.” (I. Grigorescu)
Bronzul spune multe povești în Vaclavske Namesti. Un monument special, ca o cruce abia desprinsă din pământ, marchează locul unde în ianuarie 1969 studentul Jan Palach și-a dat foc în semn de protest contra ocupației sovietice. Un grup de siluete de bronz, trupuri incomplete, sfârtecate, coboară treptele albe de marmură în amintirea tuturor celor ce s-au opus regimului comunist. Alături, statistici dramatice. Cifrele fac parte din istorie. Nu încape îndoială, arta contemporană și-a ocupat cu onoare locul în panteonul de bronz.
Undeva în această piață deja faimoasă la vremea aceea se afla atelierul fotografic al maestrului Jan Tomas. Într-o zi de septembrie a anului 1869, i-a trecut pragul un tânăr de 19 ani venit din Bucovina, probabil însoțit de familia sa. Rezultatul a fost cea dintâi și cea mai cunoscută fotografie a lui Mihai Eminescu, aceea pe care ne-o amintim din primele cărți de citire.
Într-adevăr, Eminescu a petrecut la Praga a doua jumătate a lui septembrie în 1869. Unele surse afirmă că intenția sa era să se înscrie la Universitatea Carolină, unde fratele său mai mare Șerban studia medicina. Dar studiile sale gimnaziale de la Cernăuți nu răspundeau exigențelor administrative ale faimoasei universități, și tânărul Mihai e nevoit să renunțe și să plece la Viena.
A rămas în urma acestei vizite o fotografie, și amintirea cu parfum de tei în floare pe care Ioan Grigorescu o evocă, alături de a altor români celebri al căror destin i-a purtat pe străzile înguste ale Pragăi de Aur.