În cadrul campaniei „ Brâncuşi, sculptorul luminii” , Ileana Ploscaru Panait ne aduce în această săptămână, în fiecare zi, 10 scurte documentare despre viaţa şi activitatea artistului.

În cadrul campaniei „Brâncuşi, sculptorul luminii”, Ileana Ploscaru Panait ne aduce, în perioada 11-17 martie, în fiecare zi, scurte documentare în care, pe parcursul a 3-4 minute, descoperim viaţa şi activitatea artistului

1 – ’’Brâncuşi, sculptorul ţăran’’ În Hobiţa Peştişanilor, într-o Oltenie mitică, avea să se nască în 1876, cel care avea să devină creatorul sculpturii moderne. Într-un sat în care mai mult de jumătate dintre locuitori poartă numele Brâncuşi, numai unul a devenit sinonim cu România: Constantin Brâncuşi. Oamenii locului îşi aduc aminte de el, rememorând întâmplări din copilărie.

2 – ’’Rugăciunea lui Brâncuşi’’

După stabilirea la Paris şi ucenicia în atelierul lui Auguste Rodin, la scurtă vreme, Brâncuşi îşi dă seama că orizontul său este închis lângă marele Maestru. Pleacă din atelierul lui Rodin în căutarea propriei identităţi creatoare. Primeşte din ţară o comandă a unui ansamblu funerar ce trebuia amplasat în cimitirul din Dumbrava, lângă Buzău. Realizează pentru acesta o serie de machete convenţionale pe care le distruge, rupând şi contractul care-l condiţiona. Eliberat de rigorile impuse de comanditar, Brâncuşi imaginează un ansamblu de mari dimensiuni compus dintr-un bust în bronz, înălţat pe o coloană de piatră şi… ‘’Rugăciunea’’, o femeie îngenunchiată, uşor distanţată de soclul principal care  avea să fie răscrucea de la care Brâncuşi a întors ireversibil istoria modernă a sculpturii.

3 - ’’Sărutul lui Brâncuşi’’

Flăcările Primului Război Mondial l-au găsit pe Brâncuşi la Paris. Atelierul său era plin de sculele care aminteau de gospodăria părintească dar şi de un aparat de fotografiat cu burduf. Prin lentila fotografică el ne arată cum îşi percepea fiecare lucrare în parte - în diferite stadii de execuţie sau în stare finită – dar şi atelierul ca întreg, o operă unitară, în perpetuă mişcare. Printre lucrări, ‘’Sărutul’’, o sculptură în piatră, aflată la antipodul lirismului lui Rodin. Nu reprezintă O pereche, ci TOATE perechile care s-au iubit pe pământ şi dincolo de el.

4 – ’’Calea Eroilor de la Tg. Jiu’’

Ansamblul de la Tg. Jiu reprezintă opera de căpetenie a lui Brâncuşi, testamentul său artistic şi spiritual, împlinirea destinului său. ‘’Masa Tăcerii’’, ‘’Poarta Sărutului’’ şi ‘’Coloana fără de sfârşit’’ sunt cele trei repere pământeşti care unesc printr-un ax imaginar, pământul la o extremitate şi cerul la cealaltă Drumul dintre o poartă şi alta - cea a sărutului ultim ca semn al ireversibilei despărţiri şi cea a trecerii în plan divin, altarul bisericii aflată în celălalt capăt al Căii Eroilor - este ultimul semn al călătoriei lui Brâncuşi prin această lume. Conştient de moştenirea pe care o lasă aici, dar şi de ignoranţa celor care-i privesc DARUL, Brâncuşi nu se poate abţine din a spune:  ‘’Voi nu ştiţi ce vă las eu vouă aici!, V-am lăsat săraci şi proşti, v-am găsit si mai săraci, şi mai proşti!’’. O remarcă de o actualitate care înfioară.

5 - ’’Măiastra lui Brâncuşi’’

Prin mijlocirea lentilei fotografice, îl putem privi pe Brâncuşi în atelier, o vatră spoită cu var, precum casa părintească din Oltenia natală. Sculptoriţa Miliţa Petraşcu, care l-a vizitat la Paris, mărturisea: ‘’Atelierul este ca o fierărie şi o dulgherie medievală. Se ciopleau materiale şi sensuri noi’’. Sculpturi ciudate, ce străluceau într-o lumină de basm, întruchipau păsări şi peşti din metal. Dar Brâncuşi era nemulţumit: ‘’Nu am desăvârşit încă, pasărea de aur!’’

6 – ’’Brâncuşi, românul - francez sau francezul - român’’

Ce era atelierul lui Brâncuşi? O provincie a României, mereu deschisă pentru prieteni, tineri artişti, crema intelectualităţii franceze. Cu toate acestea, atelierul sculptorului nu a fost o ‘’şcoală’’ în sensul celei pe care o cultivau Rodin sau Bourdelle. Era mai degrabă un loc de intersecţie, o întâlnire fecundă a ideilor novatoare, a discuţiilor despre artă, un loc al întâlnirii cu Maestrul într-o atmosferă profund spiritualizată. Atelierul lui Brâncuşi era o insulă de românitate într-o altă cultură. E. S. Hervé Bolot (fost ambassador al franţei în România): ‘’Brâncuşi nu mai este român sau francez. El aparţine Pantheonului valorilor universale’’.

7 – ’’Brâncuşi, fotograf’’

Brâncuşi nu a fotografiat niciodată altceva decât pe sine, propria-i creaţie şi atelierul de care se despărţea cu greu. Pentru el fotografia nu este un exerciţiu derizoriu sau colateral ci, un manifest asupra sculpturii însăşi. Barbu Brezianu, distinsul brâncuşolog care i-a dedicat studiului operei lui Brâncuşi cea mai mare parte din viaţă, spunea: ‘’Opera lui Brâncuşi este exemplul unei purităţi simple vizibile la Tg. Jiu, Paris, New York, în tot universul’’.

8 – ’’Brâncuşi, parizianul’’

Într-un text din 1929, Benjamin Fondaine scria despre Brâncuşi: ‘’Încă un pas şi va ieşi din secol, şi va ieşi din cerc’’. Niciun artist din secolul XX nu a făcut din atelier o ‘’operă’’. Brâncuşi urmărea intenţionat un scenariu care domina ordinea atelierului, muta mereu obiectele pentru a-şi impresiona vizitatorii. Era un work in progress cum ar spune artiştii de astăzi care vehiculează cu conceptele artei contemporane. Dar, Brâncuşi era dincolo de experienţa modernă, de atelierul deschis, uzual astăzi peste tot în lume. Brâncuşi îşi asumă o nouă atitudine asupra artei.

9 – ’’Coloana Infinitului, testamentul lui Brâncuşi’’

După schiţarea a nenumărate desene, în diferite momente ale zilei, Brâncuşi s-a dus a Petroşani unde a realizat primul modul din seria celor paisprezece care formeză verticala perfectă a ‘’Coloanei Infinitului’’, stâlpul său testamentar:’’ Coloana mea se află într-o minunată grădină… nu are nevoie de soclu, stă prin propria putere. Este un cânt care se repetă la infinit’’. Istoricii şi criticii de artă din toată lumea consideră că ansamblul de la Tg. Jiu este singurul care se poate asemui cu monumentele egiptene, greceşti şi cele ale Renaşterii. Mai tânăr şi mai bătrân decât lumea, Constantin Brâncuşi aşează la graniţa dintre clasic şi modern, ’’Coloana fără sfârşit’’, frumuseţea geniului românesc.

10 – ’’ Brâncuşi dintotdeauna’’

La celebrarea Centenarului Brâncuşi, oameni de cultură, istorici şi critici de artă, esteticieni, sculptori şi savanţi din întreaga lume s-au strâns la Tg. Jiu pentru a-l omagia pe Constantin Brâncuşi, sculptorul care ‘’a dat epocii noastre conştiinţa formei pure." (Henry Moore). Televiziunea Română a acordat un spaţiu amplu acestui eveniment deosebit care a marcat centenarul naşterii sculpturii moderne.

(Realizator şi producător: Ileana Ploscaru Panait)