După cedarea de către statul român a Basarabiei, a părţii de nord a Bucovinei şi a ţinutului Herţa în componenţa Uniunii Sovietice, la sfârşitul lunii iunie 1940, zeci de mii de locuitori din aceste teritorii s-au refugiat în ţara mamă.

Mulţi dintre aceştia s-au reîntors după un an în teritoriile eliberate de armata română care participa împreună cu ţările Axei la războiul împotriva Uniunii Sovietice, dar odată cu reocuparea acestor teritorii de către Armata Roşie, în primăvara şi vara anului 1944, erau nevoiţi să se refugieze din nou în România, o ţară care, după 6 martie 1945, intra sub influenţa marii puteri de la Răsărit.

Refugiaţii basarabeni şi bucovineni aveau o situație ingrată și pentru mulți dintre ei, URSS, aliata României acum, care îi considera cetăţeni sovietici, a cerut "repatrierea" acestora. Statul român a trimis o parte a refugiaților basarabeni și bucovineni în Banat și i-a împroprietărit cu pământurile şvabilor plecaţi în deportarea din URSS, după 1945.

Cearta dintre Stalin şi Tito a determinat în vara lui 1951 deportarea locuitorilor din zona de graniță a României cu Iugoslavia, spre Bărăgan şi Lunca Prutului, printre aceştia fiind şi numeroşi basarabeni şi bucovineni.

Cu sabia lui Damocles mereu deasupra capului, refugiații basarabeni și bucovineni au înfruntat un destin nedrept și au căutat să supraviețuiască fiecare cum a putut. Mărturiile lor evocă dramele unui timp al încercărilor.

Producător şi realizator Radu Găină