Alexandru Bănoi Pilu' vă invită să revedeți povestea celui mai bun handbalist român, luni, 24 iunie, de la ora 19.30 la TVR 3.
“Eram ţânc când l-am văzut pe Vasile Stîngă jucând handbal. Un inter stâng cu aruncare năpraznică, dar şi cu veleităţi de coordonator de joc. Se înălţa şi plutea. Detenta remarcabilă l-a dus până...departe. A fost cel mai bun inter stâng din lume”, mărturisește realizatorul emisiunii.
Pentru Vasile Stîngă mingea de handbal era o „bijuterie”. De la cantonamentele din garsoniera primului său antrenor (n.n. Iuliu Voinea) până la „cina festivă” de adio din Valencia, mister Johnny (porecla) a ştiut că va intra în istoria handbalului.
Golurile (aproape 1500 pentru naţionala României) reprezintă efortul celor „7”, dar el mai adăuga ceva, punctul pentru că fiecare propoziţie are şi... capăt. Punct.
Vasile Stîngă, ciudat nume de familie, el având o „dreaptă” divină, este un amestec dintre orizont şi curcubeu. Acest amestec l-am descoperit în 1980 în timpul şi după meciul cu URSS-ul de la Jocurile Olimpice de la Moscova.
Îndrăznesc să spun că atunci a fost mai mult decât „punctul” sfârşitului de propoziţie, a fost „duhul sfânt” al jocului de handbal. În acel meci parcă n-a atins podeaua, el plutea, arunca şi zâmbea în acelaşi timp. Efortul era ascuns. Atunci, la Moscova am văzut o repriză (n.n. a doua) de handbal unică. Lascăr Pană, antrenorul naţionalei, râdea precum un copil în faţa jucăriei aşteptate. Nu ştiu dacă în această viaţă am să mai văd acel duel dintre „orizont” şi „curcubeu”. Eu mai aştept, poate şi tu, Vasile Stîngă.
Vasile Stângă, între semicercuri, a defilat (doar a jucat peste un deceniu la...Steaua) precum fanfara, a pictat precum un pictor şi a dăruit tot ce a ştiut...handbalului. O face şi acum.
Uneori cred că a fost mai iubit...afară. Nu ştiu de ce. E doar o impresie. În „poveste” avea o nostalgie când îşi plimba amintirile prin Valencia. M-a cutremurat expresia lui – „...acolo m-am simţit handbalist...” – de aceea cred că am obligaţia să-mi iubesc campionii aici şi nu...”acolo”.
E o poveste mai scurtă ca o repiză de handbal dar cu...prelungiri.
Îţi mulţumesc...Johnny pentru ce ai fost şi pentru ceea ce eşti.
Alexandru „Pilu” Bănoi
VASILE STÎNGĂ
data naşterii: 21 ianuarie 1957
locul naşterii: Hunedoara
A fost descoperit de antrenorul Iulie Voinea (profesor de latină), a debutat la Clubul Sportiv Şcolar “Constructorul”. Apoi s-a transferat la clubul “Metalul” Hunedoara. A jucat fotbal într-un meci oficial. Divizia C. A rămas la Hundeoara până în anul 1977, apoi s-a transferat la Steaua Bucureşti, 1977 – 1989. În anul 1989 s-a transferat la Avidesa Valencia (Spania). A încheiat cariera de jucător în 1992 și apoi a debutat ca antrenor în Islanda.
A devenit antrenorul Stelei şi a câştigat Cupa Challenge. În 2006 a părăsit echipa Steaua, iar în 2008 a revenit ca antrenor la HCM Constanţa. În toamna lui 2008 a preluat echipa “Energia Pandurii” Târgu Jiu. A fost antrenorul echipei României de handbal (masculin).
Astăzi este managerul echipei de handbal CSA “Steaua” Bucureşti
palmares cu echipe:
- campion al României (cu Steaua) de de 10 ori (1979 - 1989)
- cupa României (1981 şi 1985)
- medalia de bronz la Jocurile Olimpice (1980 şi 1984)
- câştigător de Super Cupă Mondială (1983)
- medalia de aur la JM Universitare (1981 şi 1985)
- finalist de Liga Campionilor cu Steaua, 1989
- câştigător al Cupei Spaniei, 1992
palmares individual:
- cel mai bun inter stânga din lume, 1982
- golgheterul campionatului mondial, 1982
- selecţionat de 4 ori în echipa lumii
- maestru emerit al sportului, 1988
- cetăţean de Onoare al oraşului Valencia, 1992
- medalia naţională “Serviciul Credincios” clasa a III-a, 2000
