Ediția este disponibilă online pe TVR+.
Puteţi vedea la TVR3, sâmbătă seara, o emisiune realizată în urmă cu ani buni, ce strânge între generice două reportaje – unul documentar, din 2002, atunci când poetul a fost intervievat despre aventuroasa sa viață, suprapusă inedit cu cariera de literat, iar altul din 2009, de la un eveniment în doi timpi: vernisajul unei expoziții de colaje, respectiv spectacolul de la Green Hours, când a recitat acompaniat de colaboratorul de patru decenii, Mircea Florian.
Poetul Valery Oișteanu se revendică de la stirpea suprarealiștilor români. În 1972 pleacă în Tibet, pe un traseu iniţiatic al generaţiei hippie, pentru ca peste un an să se stabilească împreună cu soţia sa Ruth în East Village (cartierul boemei newyorkeze, în particular al beatnicilor), chiar vizavi de celebra biserică St Marks. Acolo unde l-a întâmpinat chiar Allen Ginsberg: „Avem printre noi un dadaist din România!“ „Ştia de Tzara că fusese român, dar de alţii i-am povestit eu: Brâncuşi, Eliade, Ionesco...“
De la bun început, poetul a înfiinţat la New York o Societate a Poeţilor şi Artiştilor Suprarealişti, căreia în timp i s-au alăturat personalitaţi americane de la Charles Henri Ford la Ira Cohen, şi de la Timothy Baum la Charles Plymel. Acolo aveau să ajungă, în 1985, Gellu şi Ligia Naum, Gherasim Luca în ’92, Daniel Spoerri, Saul Steinberg şi încă alte figuri ilustre… De altfel, Valery a avut şansa să-i cunoască pe mulţi dintre poeții americani – Ferlinghetti, Corso, Orlowski, Hunkie, Berrigan, Johnson. Nemaivorbind de Borges, care i-a fost profesor la Columbia University, ori Andy Warhol, părintele pop-art-ului, de care românul este influențat până astăzi.
Cât despre românii din exil, agenda sa este din nou aurită: În 1980 l-a întâlnit pe Ştefan Baciu, un poet avangardist stabilit în Honolulu, editor al unei reviste în care publicau numeroşi literaţi români emigraţi. „A fost o mare plăcere să aflu scriitori ca Petru Popescu, Andrei Codrescu şi încă mulţi alţii.“ Pe de altă parte, Valery a continuat de departe (dar și din România, în vacanțe aproape anuale după 1989) să recupereze și să promoveze suprarealismul românesc interbelic – Luca, Trost, Naum, Pană, Brauner, Herold şi aşa mai departe.
A tradus poeziile lui Gellu Naum şi Virgil Mazilescu, însoţindu-le cu monografii ale întregii generaţii poprite de regimul comunist. De citat aici reviste culturale americane importante precum„The Voyeur“, „The Matter“, „Cover“, „The Flue“ şi „Dream Helmet“. În ultimii ani l-am revăzut la Bucureşti cu un spectacol dedicat lui Gherasim Luca, dus apoi şi la ICR-ul de peste ocean, iar de doi ani (pregătind anul centenarului DaDa 2016) nu se lasă mai prejos, chiar în aceste zile desantând cu un performing la București.
Fotografii din arhiva personală Valery Oișteanu
***
Realizator Doru Ionescu
***
Emisiunea poate fi urmărită şi în live streaming pe TVR+, pe tabletă sau mobil.
