Pe 30 aprilie, la TVR 3, v-am invitat să urmăriți la "Spectacolul lumii" o călătorie specială. Călăuza noastră a deschis porțile unor locuri ce pot fi vizitate doar o dată pe an.
Spectacolul lumii nu e numai rodul unei inspirații de scriitor, îngemănată cu bucuria călătorului, ci și al unei minuțioase pregătiri de documentarist. Călătoria pariziană din care a rezultat seria de semisiuni pe care o difuzăm nu putea avea loc decât în toamnă, nu doar pentru aura de bronz care îmbracă străzile și parcurile orașului lumină, ci mai cu seamă pentru a-i permite călătorului să fie martor a două evenimente spectaculoase, unul deja de tradiție la vremea respectivă – Zilele Patrimoniului, și celălalt aflat în 2002 la prima ediție – Nopțile albe pariziene.
Zilele patrimoniului sunt celebrate în al treilea sfârșit de săptămână al lunii septembrie și permit vizitarea gratuită a numeroase monumente și muzee, dar și evenimente speciale, tururi ghidate, și nu în ultimul rând accesul publicului în peste trei sute de clădiri istorice care în mod normal, găzduind instituții, nu sunt accesibile vizitatorilor. Evenimentul are deja o poveste lungă, și se înscrie între demersurile majore ale statului francez destinate încurajării turismului cultural în rândul propriilor cetățeni și consolidării legăturii dintre generațiile tinere și patrimoniul istoric și cultural. Chiar și ediția a treizeci și șaptea, din 2020, a avut loc, în ciuda restricțiilor cauzate de pandemie.
Cea dintâi destinație a călătoriei de vineri seară este un splendid palat parizian, și totodată „o adresă unde orice român se află mai aproape de casă”. (Ioan Grigorescu, Ziua porților deschise, vineri 30 aprilie la TVR 3). La răspântia dintre Avenue Bosquet și Rue Saint Dominique se află Palatul Béhague, care din 1939 aparține statului român și găzduiește Ambasada României. Este una dintre cele mai frumoase reședințe pariziene, ridicată în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, operă a arhitectului Hippolyte Destailleur. Scara monumentală este plină de vizitatori parizieni, dornici să profite de porțile deschise cu acest prilej, iar splendidul salon auriu, unde odinioară și-a citit Paul Valery pentru prima oară poemele, găzduiește un moment muzical. Oaspete de onoare era în acea toamnă a anului 2002 un foarte tânăr violonist, care între timp a devenit pe drept celebru: Alexandru Tomescu. Uneori mă gândesc că Spectacolul Lumii seamănă cu un vin bun , mai ales când mugurii de floare surprinși de camera domnului Grigorescu au adus, de-a lungul anilor ce s-au scurs, îmbelșugată roadă...
„Pasiunea cu care francezii trec în revistă starea patrimoniului este de-a dreptul emoționantă. Fenomenul se petrece în toate localitățile care dețin asemenea valori” . (Ioan Grigorescu)
O coadă uriașă este invocată de călăuza noastră drept „scuză”: „nu am reușit să intru nici la palatul Elysée”. Dar dacă am ratat prilejul de a vizita reședința prezidențială, ne va arăta în schimb sediul Adunării Naționale, Palatul Bourbon, situat pe malul Senei și dominând cu fațada sa Piața Concorde. „Sentimentul că te afli mai curând într-un muzeu decât într-un for legislativ este insuflat de multitudinea creațiilor artistice”, notează Ioan Grigorescu, uimit de strălucirea pe care o compară cu a palatului regal de la Versailles și mai ales de bibliotecă, ale cărei bolți pictate de Delacroix adăpostesc peste opt sute de mii de volume. Un tur amețitor, care se încheie în mijlocul pieței Concorde, lângă obeliscul adus de la Luxor.
„Pe locul unde a stat ghilotina, apele unei arteziene se revarsă, dezlănțuite. Ador acest Paris, în istoria căruia și binele și răul trăit au devenit Patrimoniu național.” (Ioan Grigorescu, Ziua porților deschise, vineri 30 aprilie la TVR 3)
Cristina Oancea
