Casa de Producție TVR vă invită să urmăriți spectacolul „Don Juan”, de Molière, regia Dinu Cernescu, la TVRi pe 5 februarie, ora 23:00 și la TVR3 pe 7 februarie, ora 20.00.
Săptămâna aceasta ne amintim de Ştefan Iordache (3 februarie 1941 - 14 septembrie 2008).
Casa de Producție TVR vă propune un spectacol din Arhiva de Aur TVR: „Don Juan”, de Molière, în regia artistică a lui Dinu Cernescu, o producție din anul 1967 – duminică, 7 februarie, la ora 20.00*, pe TVR3.
În distribuție: Ştefan Iordache, Matei Alexandru, Emanoil Petruţ, Titus Lapteş, Dorina Lazăr, Florin Tănase, Ovidiu Moldovan, Athena Demetriad
Muzica: G. Demetriad și B. Iosifescu
Scenografia: arh. Armand Crintea
***
Imediat după spectacol, puteți vedea și un Portret IN MEMORIAM Ștefan Iordache.
Montaj: Constantin Marciuc
Imagine: Cristian Glodeală
Producător: Cătălin Mireuță
Realizator: Daniela Ciolan
***
Program de difuzare:
TVR Internațional: vineri, 5 februarie - ora 23:00* –„Don Juan”; ora 00:00* – Portret In Memoriam Ştefan Iordache
TVR MOLDOVA: sâmbătă, 6 februarie - ora 12:30* – Portret In Memoriam Ştefan Iordache; ora 13:00 – „Don Juan”
TVR 3: duminică, 7 februarie - ora 20:00* –„Don Juan”; ora 21:00 - Portret In Memoriam Ştefan Iordache
***
Fragmente din ultimul interviu, acordat revistei Confidenţial:
Reporter: E ultimul interviu?
Ştefan Iordache: Da. Şi nu numai atît, este ultima mea apariţie în public, în afara scenei, acolo unde bate inima mea.
Reporter: De ce?
Ştefan Iordache: Nu mai vreau să trăncănesc. La ce foloseşte? Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta?
Reporter: Dar sînteţi un reper pentru România!
Ştefan Iordache: Crezi? Lumea mă ştie mai degrabă pentru că am cîntat cu Sanda Ladoşi şi mai puţin pentru Hamlet, Richard sau ce am mai făcut eu. Nu mă indignează asta, ba chiar privesc situaţia cu umor. Nu-mi doresc popularitate. Au alţii destulă. Nu vezi cine vorbeşte azi? Cine are pieptul mai bombat! Uite, îţi pun şi eu o întrebare. Niciodată nu am ştiut ce înseamnă vedetă. Explică-mi tu!
Reporter: Alegeţi să vă refugiaţi aici, pe aceşti 3.000 de metri pătraţi care mi se par un paradis, cu pivniţă, vie, răsaduri, pitici de grădină, cu veranda asta minunată (este vorba despre casa de la Gruiu)
Ştefan Iordache: Da. Acest loc este ca o mână. Face parte organic din mine. Auzi liniştea asta compactă? Aici poţi trăi liniştit. Am cumpărat o mie de metri aici în 1982, cu banii luaţi de la filmul «Glissando». Erau 90 de pruni aici. Pe primii 40 i-am tăiat chiar eu, cu fierăstrăul pe care îl vezi acolo, în cui, lîngă pivniţă. Apoi încă două mii, după revoluţie. Crezi că aş fi avut bani pentru aşa ceva?(...)
Anul trecut, ciorchinii de strugure erau cît mîna! Am făcut, din 400 de butuci pe care-i am, 900 de litri de vin. Alb, demisec. A ieşit cam tare de data asta. V-aş da, dar nu e indicat pe canicula asta.
Reporter: L-aţi lucrat singur?
Ştefan Iordache: Nu. Nu uita că eu sunt crescut în vie. Bunicul meu avea două hectare de vie. Avea două sute de oi, pe care le-am păzit, aşa cum, de mic, am cules via. E normală armonia mea cu acest loc. În fine, vinul trebuie vorbit cu prietenii.Trebuie cântat cu ei. L-am chemat pe vecinul meu Dan Piţa, pe celălalt vecin, Papaiani, pe Mitică Popescu şi l-am cules împreună. Şi l-am pus pe Nicu Gigantu să-l cînte.
Reporter: E o tradiţie cântatul vinului?
Ştefan Iordache: Nu, dar cred că, decât să faci şi să bei vinul de unul singur, mai bine îl arunci la canal.
Reporter: V-a plăcut şueta.
Ştefan Iordache: Mi-a plăcut cîrciuma, mai corect spus. Într-o anumită perioadă, mergeam în cârciumi ca să observ oamenii, ca pregătire pentru un anumit rol. Plăcerea a fost să stau la şuete, pentru a comunica. Şi ca ieşire din starea rolului. Da. Îţi fac o mărturisire. Dacă aş lua viaţa de la început, nu ştiu dacă aş face la fel. Am avut şansa, dar şi neşansa unor roluri mari. Şansa este că am devenit apreciat, neşansa e că toate aceste roluri mi-au măcinat cumplit nervii. Dacă aş fi avut acum mintea de la 30 de ani, nu aş mai repeta acest drum, toate aceste roluri mari.
Reporter: Dacă n-aţi fi fost actor, ce aţi fi fost?
Ştefan Iordache: Nu chiar ospătar, dar sigur patron de restaurant.
Reporter: Şi de ce n-aţi încercat?
Ştefan Iordache: Am încercat. Cine naiba o fi inventat cârciuma? Unul deştept din preistorie, care a văzut că doi nu au unde să bea un pahar, aşa că i-a chemat la el şi a cerut să fie plătit pentru asta
Reporter: Aveţi nostalgii?
Ştefan Iordache: Nu am decât nostalgia tinereţii. E lucru de mare preţ tinereţea şi târziu am înţeles asta. Dar fiecare vârstă are rostul ei.(…)
Reporter: Care e sensul vieţii?
Ştefan Iordache: Vrei să-ţi spun cuvinte mari. Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el. Asta e important, să slujim viaţa.
***
Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR difuzat pe canalele TVR.
Producător coordonator: DEMETER András István
* Programele TVR pot suferi modificări în funcție de evenimentele de ultimă oră.
