O nouă serie a "Spectacolului lumii" a început pe malurile Vltavei, pe ritmuri compuse de "părintele muzicii din Cehia", Bedřich Smetana. Sâmbătă, 14 august, de la ora 20:00, la TVR 3, a fost difuzat primul episod.
„Dacă nu am reușit să ajung la izvoarele celei mai lungi ape curgătoare din Cehia, am adăstat într-o belvedere de pe cursul ei, acolo unde compozitorul Bedřich Smetana mărturisea că s-a îndrăgostit de splendoarea Vltavei așa cum un tânăr se îndrăgostește de o fecioară.”(Ioan Grigorescu, Un râu pe portativ, sâmbătă 14 august, la TVR 3)
... Așa își face domnul Grigorescu intrarea în Praga, pe malurile Vltavei și în ritmul muzicii compuse de cel mai mare compozitor ceh. Și tot așa intrăm și noi într-o nouă serie a Spectacolului Lumii.
Fascinat rând pe rând de splendoarea peisajului, surprins în cadre generoase de la înălțimea barajului, și de viața dramatică a marelui muzician, Ioan Grigorescu ne poartă cu aproape două veacuri în urmă: „La Litomysl un ceas solar măsoară cu un fir de umbră timpul scurs din ziua de 2 mai 1824, când aici a venit pe lume cel ce avea să ajungă părintele operei cehești...”
La data respectivă, cehii erau un popor fără țară. Bedřich Smetana vine pe lume în familia unui maistru degustător al fabricii locale de bere. Avea zece surori mai mari. La șase ani debutează ca pianist de concert. Crește visând că își va dirija operele proprii la Praga, nicăieri altundeva. Dar tatăl său, fără a avea ceva împotriva preocupărilor muzicale, nu îl susține în visele lui: era un proiect de viață e care îl considera nepotrivit pentru un tânăr cumsecade.
Tânărul își urmează totuși visul, poate sperând în ajutorul lui Franz Liszt, pe care însă nu îl va primi. „Vltava este cu adevărat pentru el o ființă iubită, la care s-a întors întotdeauna la ceas de restriște să se adape nesățios din splendorile răsfrânte în unduirea sa”, consideră Ioan Grigorescu.
În 1848 o cunoaște pe viitoarea lui soție, dar frumoasa poveste de dragoste va deveni o dramă: soția sa moare prea devreme, în 1855, de tuberculoză, după ce familia pierde și trei dintre cei patru prunci, morți la vârstă fragedă.
Vltava își face triumfal intrarea în oraș. Podurile ample ritmează peisajul praghez, camera domnului Grigorescu trece în revistă insulele, ambarcațiunile, canalele înguste, terasele însorite de la malul râului, lebedele și mușcatele, toată poezia unui oraș... „E locul unde Vltava devine maiestuoasă, apele ei curgând pe sub palatele Pragăi de Aur...” (I. Grigorescu)
Pe malul Vltavei, în preajma Podului Carol, se află din 1936 muzeul Bedřich Smetana. În ciuda nenorocirilor care i-au marcat viața, creația compozitorului ceh, inspirată de tezaurul melosului național, este plină de lumină, speranță și optimism.
Nici apele Vltavei nu sunt întotdeauna liniștite: uriașe eșafodaje din bușteni sunt menite să apere picioarele podului Carol de apa năvalnică și de sloiurile de gheață. Inundațiile sunt uneori catastrofale, numeroase clădiri din orașul vechi le poartă urmele. Poemul lui Smetana are, pe bună dreptate, accente grave.
Ultimele două opere din cele zece ale creației sale, Smetana le-a compus fiind surd. „Poate că în locul nostru aude îngerul din noi”, reflectează Grigorescu. Cei din urmă ani, muzicianul îi petrece într-un azil de boli mintale. Nu-și mai recunoștea decât fiica, unicul copil supraviețuitor. Moare în 1884, la doar 60 de ani, și este înmormântat în cimitirul Vysehrad, unde apele Vltavei se aud ca un plâns...
Un articol de Cristina Oancea
