Şi ce amintiri mai frumoase decât cele de la Festivalul Enescu (la care am fost reporter acreditat la toate ediţiile, începând din 1995)?!
Aşa că vă prezint în continuare câteva portrete ale unor muzicieni cu care am avut privilegiul rar de a mă întâlni la acest prestigios eveniment cultural de anvergură internaţională.
ELISABETH LEONSKAJA
Întreaga fiinţă a Elisabethei Leonskaja degajă forţă şi echilibru. Este o femeie puternică, o adevărată "leoaică a claviaturii", o pianistă care pune-i în buzunar pe toţi pianiştii... bărbaţi.
Am ascultat-o prima dată în 1999, la Festivalul Chopin organizat de Radiodifuziunea Română, când a interpretat, alături de Orchestra Naţională Radio, sub bagheta lui Horia Andreescu, cele două concerte pentru pian de Frédéric Chopin. Un adevărat tur de forţă în care m-au uluit, în primul rând, mâinile ei, masculine prin dimensiuni, puternice, degajând o siguranţă de zeitate supremă prin fiecare gest, prin fiecare acord. Am ascultat-o din nou la închiderea Festivalului “George Enescu” din 2005, când a fost solista Concertului nr. 2 de Brahms, acompaniată de Orchestra Naţională a Franţei dirijată de Kurt Masur.
Rechemată în ovaţii la rampă, pianista a bisat toată partea a doua a impresionantului opus brahmsian. Un gest firesc, un răspuns dat cu generozitate unui public care o urmăreşte cu drag încă din anul 1964, când a câştigat Premiul I la Concursul Internaţional “George Enescu“. După 45 de ani, a revenit la Bucureşti, oraşul în care a obţinut prima recunoaştere internaţională din cariera sa, pentru un recital extraordinar pe care l-a susţinut la Ateneul Român sub egida Festivalului Enescu 2009. Şi a continuat, de atunci, să ne farmece la multe ediţii, de câteva ori chiar şi în concertele din stagiunea curentă a Filarmonicii “George Enescu”, pentru ca anul trecut, la ediţia din 2019 a Festivalului Enescu să ne ofere “Imperialul” lui Beethoven într-o versiune originală, de neuitat!
Cristina Lascu
foto: captură din YouTube
***
Aici puteți accesa și Amintiri despre Alexander Melnikov
