Excepționalul muzician român Radu Lupu ne-a părăsit prea devreme, la numai 76 de ani.
Sonoritățile fascinante ale muzicii sale rămân însă mărturie a marii arte pe care Radu Lupu o împărtășea cu publicul din întrega lume, de mai bine de o jumătate de secol.
Atunci când Radu Lupu se așeza la pian, sala amuțea, înfiorată de prezența electrizantă a marelui artist. Iar când sunetele se revărsau în cascade, publicul rămânea hipnotizat. Radu Lupu avea puterea de a atrage ca un magnet pe oricine se afla în fața sa. Te înlănțuia pur și simplu în adâncurile artei sale interpretative și te țintuia în scaunul de spectator până când ecourile ultimului sunet se pierdeau în eter.
Te purta prin lumi muzicale nemaiîntâlnite și reușea să îți inducă cele mai intense emoții. Un carusel de bucurii și simțiri, de fiori și uluiri, ce nu le vom uita niciodată.
Ultima întâlnire cu melomanii din România rămâne cea din cadrul Festivalului Internațional George Enescu 2013, când puterea hipnotizantă a artei sale s-a revărsat peste toţi cei prezenţi în sala de concert a Ateneului Român. Magicianul Radu Lupu a ridicat sala în picioare într-un recital Franz Schubert, iar cele cinci bisuri oferite melomanilor rămân și astăzi un testimonial al iubirii pentru muzică și public.
***
Născut la Galaţi, România, în data de 30 noiembrie 1945, pianistul Radu Lupu este artistul despre care s-a spus că “a adus cel mai aproape muzica de vorbire”.
La vârsta de 6 ani a început să studieze pianul cu Lia Busuioceanu, iar la vârsta de 12 ani a debutat cu un program complet de muzică compusă de el însuși. Urmează liceul la Galați. După absolvirea Școlii Populare de Artă din Brașov, își continuă studiile la București, cu Florica Musicescu și Cella Delavrancea.
La șaisprezece ani, în 1961, primește o bursă de studiu la Conservatorul din Moscova, unde va studia 2 ani cu Galina Eghiazarova, apoi cu Heinrich Neuhaus și, mai târziu, cu Stanislav Neuhaus.
În 1966, în perioada studiilor din Rusia, a concertat la Moscova şi Leningrad şi a participat la Concursul de pian “Van Cliburn” de la Fort Worth, Texas, unde a câştigat premiul I.
Înainte de finalizarea studiilor a mai câştigat două prestigioase premii I: la Festivalul Internaţional „George Enescu” (1967) şi la Concursul internaţional de pian de la Leeds, Marea Britanie (1969).
În anul 1969 a debutat pe scena londoneză, înregistrând un mare succes cu interpretarea Sonatei pentru pian op. 10 nr. 3 de Beethoven. “A adus pe scenă ceea ce părea o întreagă experienţă de viaţă, cu alternanţele sale de dezolare şi mândrie. Muzica nu ar putea fi niciodată mai apropiată de vorbire”, a scris atunci jurnalistul Joan Chissell în prestigioasa publicaţie The Times.
Cariera lui Radu Lupu a continuat alături de cele mai prestigioase orchestre şi cei mai mari dirijori ai lumii: Orchestra din Cleveland, dirijată de Daniel Barenboim, Orchestra Simfonică din Chicago, dirijor Carlo Maria Giulini (1972, New York). A urmat un turneu de doi ani în SUA, cu Orchestra Filarmonicii din New York. Ulterior, a întreprins cu regularitate turnee în Europa, Statele Unite şi în Asia (Israel şi China).
*Material biografic pus la dispoziție de Festivalul Internațional George Enescu.
Credit foto: Festival Enescu
***
Un articol de Valentina BĂINȚAN
