De unde vin mințile luminate? De unde se nasc cărțile? De unde vin Premiile Nobel? Vineri, 11 martie, de la ora 23:00, Ioan Grigorescu ne-a adus un nou episod din „Spectacolul lumii”.
„Nu știu dacă, în afară de Cambridge, mai există pe lume un oraș pe care și orbii să-l poată vedea, trecând cu vârful degetelor peste o machetă metalică expusă într-o piață publică...” (Ioan Grigorescu)
Cu această perspectivă inedită și cu emoționanta imagine a mișcării degetelor celor ce nu văd peste detaliile unei machete complete a orașului, cu explicații în Braille, Ioan Grigorescu își face intrarea într-unul din cele mai vechi centre de învățătură din Europa. Vreme de o zi, o singură zi, îi va explora splendoarea arhitectonică și strălucita frumusețe a inteligenței omenești.
„O simfonie în piatră ca muzica lui Bach, cântată în cosmos, spre a dovedi că pământul nu s-a născut din haos, ci din armonie. O pădure de clopote bate la ore fixe, înălțând spre cer vibranta chemare a bronzului”. (I. Grigorescu)
A fost la început un pod de piatră peste râul Cam, la răscrucea drumurilor. Apoi o așezare care a prosperat, prin comerț și transport de mărfuri. „Îmbogățindu-se impetuos, el a atras și paznicii moralei creștine, care au ctitorit biserici mândre și primitoare cum nu se mai văzuseră pe pământul Albionului. Iar lăcașurile de cult au chemat Cartea...”. În 1209, o bună parte din studenții de la Oxford s-au transferat aici. Începea o poveste de succes, care continuă de opt veacuri.
Când s-au născut colegiile ? Când s-au sfințit capelele ? De unde vin mințile luminate ? De unde se nasc cărțile ?...
„Cartea se naște din cărți”, meditează Ioan Grigorescu, admirând în nișa unei fațade de la Trinity College un profesor care pare că întinde spre noi un teanc de cărți pe care le ține în mână. Cunoașterea se naște din cunoaștere, calea esențială fiind lanțul necontenit de dascăli și studenți care la rândul lor devin ulterior dascăli, de la 1209 și până azi. Din 1661 student și apoi vreme de 33 de ani profesor la Trinity College, Isaac Newton a descoperit aici legea gravitației care ne ține pe toți cu picioarele pe pământ. Lista numelor celebre de dascăli, de la Erasm din Rotterdam la Charles Darwin și mai departe, e foarte lungă.
E vară, vacanță pentru studenți și pentru o clipă orașul și-a regăsit liniștea. Dar muzeele, laboratoarele și cele șaizeci de biblioteci care împânzesc orașul nu au vacanță. În aceste laboratoare au avut loc descoperiri care au schimbat istoria. Ele fac din Cambridge „pușculița” la care se referă titlul: „În ultimul secol, Cambridge a dat lumii șaizeci de laureați ai celui mai prețios și mai junduit premiu internațional”, remarca Ioan Grigorescu acum aproape douăzeci de ani. Aproape jumătate dintre ei proveneau de la Trinity College.
Până în 1950, cele două orașe universitare au avut privilegiul de a trimite în parlamentul britanic câte doi reprezentanți. Dintre cei aleși să reprezinte Cambridge, unul s-a numit Oliver Cromwell.
În final de poveste, călăuza noastră ne face cunoștință cu cel ce i-a fost pentru o zi ghid în orașul universitar: arhitectul Barbu Călinescu, profesor la Cambridge vreme de 28 de ani și fiu al primului ministru Armand Călinescu. La venerabila sa vârstă, cu o fermecătoare și impecabilă limbă românească, el ne va conduce la casa pe care și-a construit-o singur în Cambridge și pe care a numit-o Ciupa, în amintirea casei părintești din Argeș. Iar acolo ne va oferi imaginea primului ziar englezesc din 1989 care avea pe copertă surâsul biruitor al revoluției Românești.
Cu aceste amintiri, Ioan Grigorescu își ia la revedere de la Cambridge, unde „vechiul se contopește cu noul într-un tot omogen în care viitorul a început acum opt secole.”
Un articol scris de Cristina Oancea
