„În școlile și universitățile britanice, tradițiile nu reprezintă o modă, ci un mod de a fi sau de a deveni ceea ce ai năzuit să fii.”(Ioan Grigorescu) Am făcut încă o călătorie prin "Spectacolul Lumii", pe 4 martie, ora 23.00, la TVR3.
„Cea mai apropiată localitate de Windsor este micul dar celebrul Eton, de care orașul castelanilor nu este despărțit decât de apele Tamisei. Aici fluviul pare atât de îndrăgostit de sine, încât aproape că s-a oprit în loc, făcându-și oglindă din încântarea oamenilor care-l privesc.” (Ioan Grigorescu, Școala elitelor, vineri, 4 martie la TVR 3)
În această seară, Spectacolul lumii pornește în căutarea școlilor care formează de veacuri mințile luminate ce au dus omenirea la progres. „Într-o societate care și-a fixat drept țel reușita în toate domeniile, elita este cultivată indiferent de sacrificii”. La Eton, unde Tamisa curge molcom și copiii hrănesc lebedele la amiază, se află de peste o jumătate de mileniu ceea ce Ioan Grigorescu numește „localul de învățământ sortit să devină o Școală a Elitelor”.
În treacăt, călăuza noastră menționează că la cumpăna dintre milenii aici a absolvit foarte tânărul – la data realizării filmului – prinț William, și de altfel lista absolvenților include, de la 1440 când colegiul a fost întemeiat, nenumărate nume ilustre, din toate domeniile.
„Clădirea sa se vede și din incinta castelului Windsor, ca un miracol al goticului târziu răsărit printre copacii multiseculari. De bună seamă locul a fost binecuvântat de zei, altfel cum s-ar justifica longevitatea școlii și perpetua ei înflorire ?” (Ioan Grigorescu)
Micul orășel, situat la intersecția dintre cursul fluviului și drumul roman, la doar 50 de mile de Londra, dezvăluie călătorului multe lucruri remarcabile. Vom menționa doar splendida Gară Regală, o bijuterie a epocii victoriene, inaugurată la 1897, și casa construită și locuită pentru o vreme de Sir Christopher Wren.
Călătoria domnului Grigorescu va continua spre marile universități britanice. O vizită la Oxford în plină vacanță studențească – un cer cenușiu și străzi pustii ce nu fac decât să scoată și mai bine în evidență severa splendoare a clădirilor uneia dintre cele mai vechi și mai însemnate universități din lume.
„În școlile și universitățile britanice, tradițiile nu reprezintă o modă, ci un mod de a fi sau de a deveni ceea ce ai năzuit să fii.” (Ioan Grigorescu)
Blazoane. Porți. Grilaje. Feronerii. Imagini furate prin porțile de acces ale colegiilor închise, la vremea anului când Universitățile se odihnesc, întrețesute cu istorie. Și istorii. Cea dintâi sală de concerte din Europa, în care au concertat Haendel și Haydn. Piatra de culoarea mierii. „Opt sute de ani de istoria artelor pot fi citite pe ziduri”, comentează călăuza noastră.
***
Un articol de Cristina Oancea
