Vineri 29 ianuarie, la TVR 3, de la 23.10, a fost difuzat un nou episod din "Spectacolul lumii" - Goana după mirodenii.
Știți să culegeți nuci de cocos?
Iată-ne martori unei tocmeli aparte. O familie de gospodari din Sumatra se înțeleg cu proprietarii unei perechi de maimuțe, la prețul rezonabil de ... două nuci din zece. Apoi maimuțele urcă în cocotierii asemeni unor coloane nesfârșite, și cu mare dexteritate încep să culeagă nucile, pe care le aruncă la pământ, așa cum basmele orientale povestesc că le aruncau odinioară în capul marinarului Sindbad, destul de isteț să le atace cu pietre. Într-o oră, blănoșii culegători recoltează aproximativ două sute de nuci de cocos, și milioane de cocoteri așteaptă în întreaga insulă...
„Apa sare din stâncă în stâncă...”
Citite sub o cascadă din Sumatra, versurile poetului indonezian Ajip Rosidi (1938-2020) capătă o rezonanță deosebită, pentru că devin ecou al relației unui popor cu spațiul natural ce i-a fost hărăzit. La data când Ioan Grigorescu filma aceste episoade din Spectacolul Lumii, Indonezia se putea lăuda cu unsprezece milioane de hectare de parcuri naționale și rezervații naturale. Călăuza noastră le-a acordat cuvenita atenție, așa cum am văzut și în alte episoade ale ciclului indonezian, având șansa și bucuria de a surprinde momente speciale, cum ar fi clipa de tandrețe aproape umană a unui pui de maimuțică macac la pieptul mamei sale, într-o rezervație din Lombok.
În seara aceasta vă propunem un episod dedicat roadelor pământului. Fructe nemaivăzute, legume, flori, semințe, ananas în floare, mirodenii, prima recoltă de orez, fructul pasiunii și miezul sâmburos al fructului unui arbore de cacao... și iar mirodenii ... „Toate miracolele regnului vegetal se combinau pe acel petic de pământ în laboratorul naturii .” Câteva cadre surprinse în Grădina Raiului.
„Aici am încercat să dezlegăm taina acelei nebunii care a aprins imaginația navigatorilor din Evul de Mijloc, stârnită de enigmaticele insule aromate căutate cu osârdie peste mări și țări. Era Goana după Mirodenii, mai aprigă, mai îndepărtată și mai îndelungată decât avea să fie în cel de-al 19-lea veac faimoasa Goană după Aur din California americană sau din geroasa Alaskă. ”(Ioan Grigorescu, Goana după Mirodenii, vineri 29 ianuarie la TVR 3)
Mirodeniile ajungeau în Europa pe mare, peste Oceanul Indian și apoi ocolind Africa pe la sud și vest, până în Mediterana. Sau pe uscat, pe legendarul drum al mătăsii, cel puțin la fel de plin de primejdii. În porturile Europei ajungeau să coste cât greutatea lor în aur. Columb a pornit, așadar, spre apus, în căutarea unui drum mai scurt către aceste mult râvnite și atât de profitabile roade.
„S-ar putea deci spune că gustul piperului, al scorțișoarei și aroma nucșoarei, a ghimbirului și a cuișoarelor au dus la marile descoperiri geografice de la sfârșitul secolului al cincisprezecelea, care au schimbat pe hărți fața Terrei, și soarta locuitorilor săi.” (I. Grigorescu). Vorbim despre călătoriile lui Columb și Magellan, și aflăm mai multe despre adevăratul preț al condimentelor : „E de mirare cum de nu au căpătat mirodeniile mirosul sângelui”.
Și dacă toate acestea n-ar fi de ajuns, finalul poveștii mirodeniilor ne rezervă o surpriză: o întâmpklare cu cireși de pe vremea primului zbor TAROM de la București la Djakarta.
***
Articol al echipei emisiunii "Spectacolul Lumii"
