Evenimente și obiective care au impulsionat dezvoltarea orașului Montreal au fost reflectate de Ioan Grigorescu în ediția emisiunii "Spectacolul lumii" vineri, 6 noiembrie, ora 23.00, la TVR 3.
„N-a fost ușor. Nicicând omului nu i-a fost prea ușor să-și facă loc sub soare.”
Un gând înțelept al călăuzei noastre, în contextul întemeierii orașului Montreal pe cursul fluviului Saint Laurent, adevărată „magistrală acvatică” a Canadei, pe care o străbate cale de 3000 de km de la Marile Lacuri până la Oceanul Atlantic. Desigur că nu va fi fost ușor primilor coloniști, într-o lume ostilă a nordului sălbatic, dar până la sfârșitul episodului aceste vorbe vor dobândi multe alte rosturi.
Dezvoltarea recentă a orașului Montreal și a regiunii adiacente a fost impulsionată de două provocări majore. În 1967, orașul a găzduit Expoziția Universală, „un examen trecut cu brio”, cum îl consideră Ioan Grigorescu. Mărturie stă uriașul dom geodezic care a găzduit în urmă cu o jumătate de veac pavilionul Statelor Unite. Nouă ani mai târziu, la Montreal sosește flacăra olimpică.
„Aceste două evenimente au pus la grea încercare metropola de pe Saint Laurent. Dar tocmai exigențele impuse de organizarea lor i-au fost benefice.” (Ioan Grigorescu, Stadionul cu amintiri)
În peisajul panoramic al orașului văzut de sus, îți atrage atenția turnul înclinat în formă de „gât de lebădă” al Stadionului Olimpic, pe care Grigorescu îl numește simplu : Stadionul cu Amintiri.
Construcția înflorește într-o încrengătură de nervuri din beton armat, o arhitectură impresionată și plină de grație și totodată o premieră, iar „gâtul lebedei”este cel mai înalt turn înclinat din lume.
Ce mândrie să vezi cum flutură drapelul tricolor al României în galeria celor ce au urcat în 1976 pe cel mai înalt catarg pentru a onora naționalitatea câștigătorilor aurului olimpic !
Flutură în amintirea unei zile de august în care o fetiță de paisprezece ani aprindea inimile românilor, bulversa afișajul notelor la proba de gimnastică și devenea pe loc o legendă: Nadia Comăneci.
„Ascultați și amintiți-vă. Secvențe din Filmoteca de Aur a Televiziunii Române. Nadia la paralele și comentariul de vrăjitor dezlănțuit al lui Cristian Țopescu.” (I. Grigorescu, Stadionul cu amintiri)
Ar trebui să ne oprim aici, pentru că puține lucruri ne mai pot încălzi sufletul la fel de mult ca această amintire și reîntâlnirea pentru câteva momente cu o legendă a sportului și o legendă a televiziunii...
Vom urca, totuși, alături de călăuza noastră la înălțimea de 152 m pe „gâtul lebedei”. Turnul a fost finalizat abia în 1986 iar dezvoltarea complexului sportiv continuă. Vom trece în revistă o valoroasă colecție de afișe ale Jocurilor Olimpice moderne. Ne vom lăsa conduși prin campusurile universitare ale Montrealului, și încântați de poezia apusului de soare...
Și ne vom tot gândi la fetița care a luat pentru prima dată în istorie nota zece, pe Stadionul cu Amintiri...
Și nu. Nu a fost ușor.
***
Un articol de Cristina Oancea
