Această săptămână deschide un capitol nou la " Spectacolul Lumii". J oi, 19 noiembrie, ora 23.00, la TVR 3, v-am invitat să parcurgeți o destinație exotică, foarte potrivită pentru sfârșitul cenușiu al lui noiembrie: JAKARTA.
După o călătorie de zeci de ore, întâi spre apus, apoi spre răsărit, Ioan Grigorescu ajunge la Jakarta, pe care o vizitează pentru a doua oară, și ne invită să descoperim, vreme de paisprezece episoade, Indonezia.
Cel mai întins arhipelag din lume, sau altfel spus o țară cât Europa, Indonezia se întinde pe mai bine de 5500 km de la est la vest și 2000 km de la nord la sud. Aici trăiesc peste 267 de milioane de locuitori, și se vorbesc peste 700 de limbi și dialecte.
Ioan Grigorescu a vizitat prima oară Indonezia în 1962. Episoadele pe care le difuzăm sunt filmate exact patru decenii mai târziu. Patruzeci de ani care au schimbat multe... A reveni în locuri care i-au fost dragi, a observa ce se schimbă și ce rămâne constant, iată unul din darurile și bucuriile care l-au condus pe autor de-a lungul sutelor de episoade ale Spectacolului Lumii.
„... cam așa arăta Jakarta acum patruzeci de ani. Case scunde, acoperite cu țiglă sau cu olane. Copaci bătrâni, toropiți de somnolența tropicală. Despre puzderia de insule care formează marele arhipelag, se spunea că ele ar fi fost doar vreo zece mii, din care numai jumătate locuite. Acum serviciul hidro-oceanografic indonezian inventariază 17 508 (...) Și capitala țării pare alta, ca și când o baghetă magică a schimbat brusc decorul citadin, dându-i verticalitatea caracteristică orașelor moderne.” (Ioan Grigorescu, Jakarta, după 40 de ani, joi 19 noiembrie, ora 23.00, la TVR 3).
La pas prin ambianța mai veche sau mai nouă a capitalei, iată-ne călăuziți prin toată istoria Indoneziei. Un ev mediu strălucind de toată fantezia și savoarea Orientului, aproape patru veacuri de dominație colonială olandeză, o independență dobândită cu greu la jumătatea secolului XX.
Comori de artă veche în Muzeul Național de Istorie, și un „tun ghiduș” țintind spre fosta reședință a guvernatorului olandez. Străzi aglomerate, imobile înalte, mașini și motociclete, și doar din când în când un om desculț și cu bustul dezgolit trăgând un căruț supraîncărcat. O răspântie dintre lumi, creionată din contraste, cu simțul detaliului specific călăuzei noastre. „Aur, orez și mirodenii... nu au rezistat acestei atracții nici zeii din Panteonul hindus, și nici fantasticele personaje ale celor două mari poeme de inspirație veddică, Ramayana și Mahabharata...” (Ioan Grigorescu)
În final, autorul ne dezvăluie un pic din cele ce ni se vor înfățișa în episoadele următoare. Temple uriașe, jungle tropicale, safari în Jawa, orez și mirodenii, dans, tradiții, muzică, islam și Insula Zeilor, Bali...
„Toate acestea și multe altele povestite în slovă și imagini de-a lungul actualei ediții a serialului nostru dedicat tutror celor ce-și joacă rolul de martori și interpreți în marele Spectacol al lumii...” (Ioan Grigorescu, 2002)
***
Un articol de Cristina Oancea
