Săptămâna aceasta, ’’Spectacolul lumii” vă invită, vreme de două episoade, la Los Angeles. Joi, 13 august și vineri, 14 august, de la ora 22:00, la TVR 3.
Cu ritmul flaneurului, Ioan Grigorescu descoperă pas cu pas chipul unui oraș alcătuit din detaliile sale și se lasă fascinat de optimismul și dinamica sa. Un oraș cu istorie scurtă, după cum ne amintește el, care a crescut în doar un veac și jumătate de la o mică așezare hispanofonă cu nume frumos, Pueblo de la Nuestra senora la Reina de Los Angeles, pe care-l datorează unei micuțe capele a unei misiuni catolice de la 1781, până la a deveni ’’a doua cea mai mare conurbație după New York’’. Un megalopolis care înglobează numeroase suburbii și orașe-satelit, a cărui uriașă extindere pe orizontală se datorează în mare parte imposibilității de a construi, multă vreme, pe verticală, din pricina riscului seismic ridicat.
Din vechiul pueblo nu a mai rămas decât o străduță cu nume spaniol și atmosferă latino-americană. Din neastâmpărul geologic al zonei, a apărut un muzeu special. În 1906 a fost descoperită Groapa cu smoală La Brea, un loc în care se află un număr fabulos de fosile, ca și cum în urmă cu 40.000 de ani toată fauna regiunii ar fi alergat să se arunce în micul lac, fugind din calea unui necunoscut cataclism.
Într-adevăr, orașul se află pe falia San Andreas, iar indicatoarele seismografelor de la observatorul astronomic Mt. Griffiths nu se opresc niciodată. Aici s-au înregistrat câteva dintre cele mai puternice și devastatoare seisme din istoria cunoscută.
Întregul periplu al călătorului Ioan Grigorescu se află pus sub semnul contrastului între acest destin, de a te afla permanent în clipa premergătoare a unei posibile catastrofe, și optimismul cu care orașul își construiește viața cotidiană.
’’Bogată în frumuseți, generoasă în răsplata muncii, viața aici este totuși pândită de nesomnul planetei, simțit prin instabilitatea scoarței terestre’’ (Ioan Grigorescu, ”Lost angels” sau îngerii pierduți, joi 13 august, ora 22:00, la TVR 3).
Urbanismul a fost forțat să țină cont de acest fapt de mare gravitate. Regimul de înălțime a fost limitat la maximum 15 etaje, până în ultimele decenii ale secolului XX când noile tehnologii au permis eliminarea acestei restricții.
Că e vorba de noii zgârie-nori cilindrici, de oazele de verdeață, de muzee și biblioteci sau pur și simplu de viața cotidiană a oamenilor, de campania ’’duminica în familie’’, de mașini de pompieri și de cartiere de locuințe în suburbii, călătorul nu poate să nu admire seninătatea și încrederea cu care orașul continuă să crească, în ciuda amenințării latente. ’’Nu știu de ce amintirea acestui splendid meleag cu nume de cântec, California, îmi trezește sentimentul tragicului. E atâta patetism în priveliștea lui, atâta plumb în cerul lui, încât nu pot să alung geamătul pe care-l aud răzbătându-i din adâncuri’’ (Ioan Grigorescu, Los Angeles pe verticală, vineri 14 august, ora 22:00, la TVR 3).
Și cum altcumva să contempli mai bine contrastul dintre virtualitatea catastrofei și optimismul cotidianului decât căutând urmele la suprafață ale faliei San Andreas, contrapunctul între sălbăticia munților rupți de forța de neînfrânt a pământului și spectacolul vieții urbane, situat sub înțeleapta deviză ’’Carpe diem’’?
Cristina Oancea
***
Aici puteți accesa:
