Joi, 27 august, la TVR 3, de la ora 22:00, Ioan Grigorescu v-a prezentat Madridul.
Ioan Grigorescu e un călător. Își asumă din plin acest rost, el nu dă lecții, deși modul lui de a privi lumea e profund cultural. El este un călător ca toți ceilalți, care povestește cu mare drag lucrurile pe care le-a văzut și care l-au impresionat în drumurile sale. Și tocmai această simplitate a discursului, a povestirii, îi conferă forță.
Ca orice călător, își începe de multe ori povestea cu sosirea într-un oraș. Nu întâmplător acordă un răgaz și un strop în plus de atenție porților de acces într-un spațiu cultural și de viețuire ce urmează a fi explorat.
„Gările, porturile și aeroporturile (...) sunt ferestrele sufletului și chipului unei națiuni, deschise către lume.” (Ioan Grigorescu, Arteziene la Madrid)
Mărturie a aspirației către frumos, cu palmieri, plante exotice și pulverizatoare de apă, Gara Imperială din Madrid seamănă mai mult cu o seră. Ideea pare să-i fi aparținut chiar regelui Juan Carlos I, și se încadrează într-o tendință deja veche de câteva decenii la vremea sosirii lui Ioan Grigorescu - aceea de a transforma locurile de trecere și spațiile de utilitate publică în ceva mai mult decât atât. Fântânile arteziene sunt pentru Călăuza noastră pretext de a descoperi Madridul, un oraș de vârsta Bucureștiului, devenit capitală a Spaniei în 1561, când Filip al II-lea își mută aici reședința. Cu greu se putea găsi un loc mai potrivit: un platou de peste 600 de metri altitudine, spații ample cu teren solid. Ca să nu mai vorbim de păduri și crânguri și apele ce îmblânzesc climatul. Pentru Ioan Grigorescu, fântânile sunt un alt mod de a prezenta orașul, printre stropii irizați de apă și în reflexul oglinzilor lichide.
„În fond artezienele nu sunt decât vremelnice popasuri ale izvoarelor în irumperea de bucurie provocată de întâlnirea lor cu oamenii.”
Arhitectură și tehnologie își dau mâna pentru a domoli arșița zilelor de vară și pentru a înmulți reflexele unei seri de toamnă cu ploaie. De la Fântâna Delfinilor la cascada din piața Cristofor Columb, de la Plaza Mayor la marele iarmaroc de la Poarta Toledană, Spectacolul lumii e din nou în primul rând un spectacol al străzii, alcătuit din afișe de corrida și pictori ambulanți, din piețe de vechituri și rare obiecte de anticariat.
În imaginile hipnotizante ale căderilor de apă, Grigorescu explorează pentru noi mitologii și simboluri asociate de-a lungul istoriei și civilizației cu apa fântânilor, apa vie, apa uitării...
„Fântâna simbolizează pretutindeni regenerarea și purificarea. (...) În triburile celt-iberice, din care descind spaniolii, cultul fântânilor se află sub oblăduirea zeului stăpân pe Apa Cunoașterii.”
Cum ar fi putut eruditul călător să-și încheie periplul prin Madrid fără un popas la Prado, unul dintre cele mai importante muzee ale lumii, pentru a face o vizită marilor maeștri ai picturii spaniole, „la ei acasă”? Goya, Velasquez, El Greco, Murillo, alături de Tizian, Brueghel, Hyeronimus Bosch, câteva imagini surprinse în fugă de camera neobositului nostru ghid trec în revistă spectacolul artei europene, sub ochii noștri flămânzi de frumos.
Scris de Cristina Oancea
***
Aici puteți accesa:
