Ioan Grigorescu a explorat, în acest al doilea episod dedicat metropolei de pe țărmul Pacificului, atât latura ludică a orașululi cât și fapte ce țin de cunoscuta instabilitate tectonică a regiunii, joi, 3 septembrie, de la ora 22:00, la TVR 3.
Ar putea fi o poveste despre tinerețe. O fată aleargă în lumina aurie a asfințitului, iar trupul tânăr se profilează pe imaginea podului Golden Gate. La picioarele uneia din clădirile emblematice ale orașului San Francisco, un grup statuar reprezintă copii la joacă. Bronzul le-a surprins zâmbetele, saltul, strângerea de mână, bucuria, strigătul, uimirea. Copilăria.
Nu prețuim darurile decât pe măsură ce le pierdem. Ioan Grigorescu se refera, desigur, la tinerețe. Pe mine imaginea mă face în clipa asta să mă gândesc la normalitatea jocului, a socializării, a copilăriei...
„Îmi place să cred că piramidalul zgârie-nori din centrul financiar al San-Francisco-ului s-a născut din imaginația unui arhitect care și-a păstrat nealterată candoarea sufletului de copil. ” (Ioan Grigorescu)
Sub acest simbol al balansoarului pe care l-a ales drept titlu, Ioan Grigorescu explorează, în acest al doilea episod dedicat metropolei de pe țărmul Pacificului, atât latura ludică a orașului, cât și fapte ce țin de cunoscuta instabilitate tectonică a regiunii. Ca și la Los Angeles, el nu contenește să se mire de optimismul care face un oraș să crească și să se dezvolte, să renască și să meargă mai departe pe vatra sa aflată exact pe Centura de Foc a Pacificului, rezolvând cu tenacitate și ingeniozitate probleme care par insurmontabile.
Într-adevăr, amintirea seismului din 1906 - care a dărâmat cinci sute de blocuri în centrul orașului, în vreme ce focul ce i-a urmat nu s-a stins mai multe zile și nopți, distrugând cartiere întregi, a marcat memoria colectivă pentru mai multe generații.
La vremea construirii imobililui Transamerican Pyramid, localnicii, ca și parizienii contemporani cu Gustave Eiffel, au cerut sistarea lucrărilor, care îi puneau după părerea lor în pericol. Tehnologia antiseismică s-a dovedit eficientă, trecându-și proba de foc în cutremurul din 1989, măsurat la 7,1 pe scara Richter.
„Construirea de zgârie-nori este o sfidare izvorâtă din încrederea Frisco-ului într-o perpetuă regenerare. Și e bine că e așa. Mai ales când suportul spranței îl constituie structurile de oțel ale noilor edificiicare le asigură stabilitatea când balansoarul din adâncuri începe să se legene”. (Ioan Grigorescu).
Tot destinul orașului se află, am crede, sub semnul acestei oscilații a soartei, fie că e vorba de o colonizare rusească întreruptă doar de un deces neașteptat (1806), fie că e vorba de descoperirea accidentală a aurului, care a declanșat o dezvoltare fără precedent a orașului. Oscilând la rândul său între zâmbet și lacrimă, între ludic și dramatic, Ioan Grigorescu ne dezvăluie spectacolul orașului, curiozități și frumuseți neașteptate, Casa Cascadelor și Turnul Telegrafului, cu panorama sa unică asupra Golfului dar și cu fresca din interior, adevărat document reconstituind viața urbei în anii 30, tramvaiul - funicular, astăzi monument datorită tehnologiei sale unice, și în cele din urmă cea mai „întortocheată” străduță a orașului, un adevărat labirint de verdeață, de fapt un tronson în serpentină al uneia din străzile importante ce străbat orașul de la est la vest.
Scris de Cristina Oancea
***
Aici puteți accesa: